O zi obisnuita

Iar e 7 dimineata. Ma anunta telefonul si vocea lui Badea, ca televizorul e setat sa se aprinda la 7 fix, cu sonorul dat pe undeva pe la linia 30. Deci sa urle, ca altfel nu ma pot trezi. Cu greu ma tarasc din pat, merg la bucatarie, aprind aragazul, pun ibricul pe foc. Merg la baie si imi dau drumul la apa pentru dus. Ma intorc in bucatarie, ca am uitat sa pun apa in ibric. Apoi fac un dus, imi fac a doua cafea (pe prima am dat-o deja in foc) si ma pun la calculator. Aprind laptopul, tigara si injur orange-ul ca iar trebuie sa resetez modemul. In sfarsit, liniste: internetul functioneaza, paginile de bloguri se deschid fara probleme: Veve (si forumul lui pe diverse teme), Arhi cu ale lui miserupisme (sau nu), Denisuca – invioratoare, ca de obicei, Dono cel amuzant de serios, Real Life si ale lui posturi bine documentate, VisUrat – acid si usturator.

“Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” – semn ca e aproape 8 si tre sa ma imbrac, totusi, desi as vrea sa merg in pijama la munca. Sun la taxi – iar n-au masini in zona. In sfarsit, vine, imi iau din zbor telefoane, portofel, cheile (!!!) si am zburat. Ma intorc, sunt in slapi si cu parul prins in varful capului, iar am uitat sa-l desfac dupa dus. Gata – am plecat – desi am vaga senzatie ca am uitat ceva. Ajung la munca, ma dau jos din taxi, se rupe dresul (futu-i, de unde dracu’ sa-mi iau o alta pereche?), ma rog sa nu se vada si sa prind un moment in care sa pot sa fug la un magazin sa-mi cumpar inca o pereche. Ba mai bine inca vreo 5.

Clienti, telefoane, aiuriti, sefi, angajati, colaboratori, rapoarte (iar n-ai trimis pe nimeni sa repare geamul ala?), facturi, cafea, tigari, cafea, tigari, cafea, tigari, sedinta. Sedinta, sedinta, sedinta (vrem rezultate, avem cerinte – da’ nu dam nimic in schimb). Ora 19.30 (nu mai mergem acasa?) si eu sunt aproape zombie. Fug acasa, ca la 20.30 incepe sedinta de tae bo. Ma suna prietena mea: “Ce faci? Is grabita ca merg la sala. Deci joi seara vii la chef, nu? Pfff…pai…am de ales? Nu. Ok, deci vin. ” Am ajuns la sala, sunt deja rupta, vine antrenorul: “Hai, mai cu forta, ca nu vii azi prima oara” (imi vine sa-i sparg capul, dar ma calmez si imi zic ca i-l sparg data viitoare). Dupa o ora, aproape ma tarasc, dar dupa un dus, capat o energie incredibila. Ma suna un prieten si-mi zice ca e in complex, mananca o saorma. De saorma n-am chef, dar vreau sa-l vad. Ma imbrac, taxi si haida… Ne vedem, ne povestim o jumate de ora si apoi plec spre casa, as vrea sa ma pun in pat inainte de 1. Casa, pijama, drumul spre pat trece pe langa laptop – noapte buna lui Veve (aka o conversatie de jumate de ora, blog + messenger), programat telefon si televizor pentru ziua urmatoare (e 1.42, ce mai conteaza).

“…stiti, emisiunea aia de la Realitatea, la care nu se uita nimeni” – se aude Badea pe fundal. Oh, nu, iar e 7….

Tweet