Obsedata

Am mai scris, sunt obsedata de muzica. Nu pot sa lucrez daca nu-mi canta ceva in surdina. Am posturi in care pun doar cate un viedoclip embed-uit de pe cate un site de profil, melodii care imi insenineaza ziua respectiva.

Intotdeauna am gasit in muzica coltul meu de liniste (desi, aveam o perioada in care hard rock metal se afla pe “daily agenda”, deci numai liniste nu era). Absolut niciodata nu am asociat vreo melodie anume cu vreo dezamagire anume, tocmai pentru a evita senzatia de rau prin amintire. Recunosc, mai sunt unele piese care ma fac sa zambesc nostalgic, insa, de fiecare data, ma concentrez pe melodie si nu pe “memoria afectiva”.

Iar acum vreau sa vorbesc doar despre o melodie anume, care ma emotioneaza de fiecare data cand o ascult si ale carei versuri sunt minunate si pline de…traire. Mda, oi fi io mai siropoasa azi, desi in ultima vreme mi s-a spus clar ca se vede pe mine cat de “heartless bitch” pot sa fiu.

Va prezint, asadar, melodia in cauza si intreb, si eu, ca si altii: “Who dares to love forever?”

Tweet