În orașele „hip” nu curge lapte și miere la robinet

Ba chiar aș spune că apa plată îmbuteliată e la mare căutare în orașele nu demult devenite dintre cele mai dorite în care să locuiești.

Au apărut multe articole în ultima perioadă despre orașele în care să te muți din București (în special)sau din oricare alt oraș în care trăiești momentan. Unul dintre ele e aici. Sibiu, Cluj sau Timișoara sunt, pentru moment, orașele devenite hot&hip, dar și Brașov sau Alba Iulia vin puternic din urmă. Ca un om care s-a mutat dintr-un oraș pe punctul de a deveni hip într-unul care era deja (adică din Sibiu în Timișoara), pot să vă zic sigur că mutatul dintr-un oraș în altul la maturitate e unul dintre cele mai grele lucruri de făcut în viață.

Îți spui că ai mulți prieteni acolo unde mergi și că o să-ți fie alături în fiecare moment.

Asta se întâmplă pentru că întotdeauna comparăm gândul unei mutări (mai mult sau mai puțin permanente) cu momentele în care am fost acolo în vizită. Când mergem în vizită, prietenii lasă tot și se văd cu tine, că aia e, doar nu vă vedeți în fiecare zi. ei bine, când se instalează certitudinea mutării, gândul că vă veți putea vedea oricând e atât de confortabil încât veți ajunge să nu vă mai vedeți (aproape) deloc.

Am un prieten care s-a mutat de la Cluj la Timișoara și după vreo două luni, așa, începuse să se întrebe de ce naiba nu se mai poate vedea atât de des cu oamenii pe care-i știa pe aici (care nu erau deloc puțini). Viața se întâmplă fie că vrem sau nu, iar responsabilitățile de oameni mari ne cheamă zilnic, din păcate. Drept urmare, orașul care odată i se părea fain și foarte primitor s-a transformat într-o cușcă, iar într-o zi pur și simplu și-a făcut bagajele și a plecat. Pentru că da, e greu să răzbești oriunde fără ca prietenii să fie lângă tine măcar la început.

În primele șase luni după ce m-am mutat aici, plângeam în fiecare seară. Noaptea visam cum e să mă mut înapoi în Sibiu. Iar asta în condițiile în care aveam doar familia în Sibiu, și aia cu viața proprie, deci n-aveam ceva la care să mă întorc neapărat.

Crezi că orașul e la fel de ofertant tot timpul, la fel ca în week-end-urile în care îl vizitezi.

Well, not so much. Timișoara, de exemplu, e un oraș destul de plictisitor. Nu atât de plictisitor ca Sibiul (să vorbească aici doar cei care au stat în Sibiu mai mult de o lună legat), dar în timpul săptămânii nu prea ai ce face. Mai mergi la un spectacol de teatru, mai prinzi un party vara, mai mergi la un film, la un festival – când e să fie, mai stai la o terasa, dar cam atât. În rest, mult timp cu tine și cu preocupările tale, că și cu prietenii te vezi în week-end.

În decembrie a venit în vizită un prieten bun. Venise la ceva turneu de tenis pentru amatori, a jucat vreo două meciuri, a pierdut, dar hotărâse oricum să stea vreo patru zile. După două zile m-a sunat și mi-a spus: „Auzi, noi plecăm. Am mâncat bine, am dormit bine, am făcut și sport, dar ne plictisim îngrozitor.” Ne văzusem deja de două ori timp de câteva ore, cât să și stai de vorbă cu prietenii. Da, Timișoara iarna e destul de plictisitoare, mai ales că e un frig infect cu care bănățenii nu-s chiar obișnuiți.

Așa că dacă îți place la evenimente, cafenele, restaurante, ieșiri la spectacole, concerte cu artiști mari din 2 în 2 săptămâni etc. (și ai trăit până acum la București), mai gândește-te de două ori până să te muți în orașele astea. Că nu-i toată ziua un FITS, un PLAI, un JazzTM, un Electric Castle sau un TIFF. Viața poate fi uneori chiar foarte plictisitoare, dar nouă ne place așa, că ne-am obișnuit.

S-ar putea să te șocheze prețurile la chirii și apartamente de vânzare.

Care sunt mult mai mari decât în București. Eu am noroc, plătesc 250 de euro pe un apartament cu o cameră destul de mare și împărțit deștept, dar stau aici de mai bine de 5 ani, iar fidelitatea (și faptul că am grijă de apartament) mi-a fost răsplătită prin menținerea prețului chiriei. Dar un apartament de două camele mobilat oarecum modern are un preț mediu de închiriere de 300 de euro. Și nu vorbesc de lux, ci de decență (atât la mobilă, cât și la amplasare).

Salariile sunt mai mici decât în capitală, la aceleași cerințe.

Iar problema este în special pentru cei care lucrează într-un domeniu în care ai nevoie de alți oameni ca să-ți poți face treaba (marcom), pentru că job-urile nu se găsesc pe toate gardurile, iar alea care sunt, nu-s foarte bine plătite. Iar dacă relocarea este făcută de o familie, treaba se complică puțin. Da, ai timp mai mult pe care să-l petreci cu familia ta, dar banii sunt mai puțini. Uneori, povestea asta cu timpul de calitate petrecut cu familia se rezumă și la un confort financiar ridicat.

Traficul e la fel de aglomerat, avantajul e că orașele sunt mai mici.

Și fiind mai mici, punctele de aglomerație sunt mai rare. E adevărat că toleranța noastră, a „băștinașilor”, e mai mică decât a unuia venit de la București, dar tot te frustrezi când îți dai seama că orașul tău e din ce în ce mai aglomerat și n-ai nicio putere pentru a schimba în vreun fel lucrurile. Poate doar să lași mașina acasă și să mergi pe bicicletă, pe jos sau cu mijloacelede transport în comun.

Sigur, sunt și multe avantaje, dar o să povestesc despre ele în alt articol. Dacă mai aveți de adăugat ceva la lista de mai sus, sunt mai mult decât întântată să fac un update. Oricum ar fi, dacă se gândește cineva care citește că vrea să se mute în Timișoara, îi stau la dispoziție pentru întrebări.

Sursa foto

Tweet