Poveste din liceu

Cumva, faptul ca merg la un festival unde in centrul atentiei sunt trupele formate din elevi de liceu, ma face nostalgica si imi aduc aminte de toate tampeniile pe care le-am facut cu colegii mei. De la chiuluri in masa (zic si io, ca nu ne permiteam sa facem asta mai mult de o data pe an si asta la materiile care nu erau de interes pentru noi – la celelalte ne respectam prea multi profesorii si ne era cam rusine) la jucat carti in timpul orelor de engleza (bine, asta era o materie de interes, dar in ultimii 2 ani de liceu am avut o profa care nu prea merita atentia noastra – a si ramas titulara de catedra, insa doar pentru cei care nu aveau de studiat engleza intensiv), iar momentele noastre de rebeliune au culminat cu gatitul la scoala, in pauze si mai apoi in timpul orelor.

Asta cu gatitul cred ca a ramas in istoria liceului, ca eu nu cred ca au mai existat altii care sa faca asa ceva. Totul a inceput timid, intr-o zi de iarna pe sfarsite, aproape de vacanta de primavara. Eram toti fara bani, tot ce-am muncit peste vara – ca toti aveam indeletniciri de astea in vacante – se dusese deja, iar ceaiul de la cafeneaua studentilor din colt devenise imposibil de cumparat, oricat de ieftin ar fi fost. In plus, eram si in clasa a 12-a si ne speriau astia cu bac-ul de zici ca era muma padurii, asa ca trebuia sa ne umplem cumva pauzele si sa nu mai fim tentati sa plecam inaintea unei ore de fizica sau de biologie.

O colega a venit cu ideea (Ioana, mance-o mama, ca amu e la Londra, jurnalista si sper ca fiica-sa sa fie putin mai cuminte decat a fost ea, ca va albi inainte de vreme 😀 ) sa aducem ceai la scoala, ea aduce termoplonjonul maica-sii, mai niste zahar o lamaie-doua si gata ceaiul. In ziua urmatoare ieseam la tigara in pauze cu ceaiul dupa noi, in canute atent tinute in mana, ca nu cumva sa se sparga. Eram niste dive.

Apoi am observat ca daca am putea sa ne si facem niste supe la plic, nu mai e nevoie sa iesim din liceu sa ne luam saratele de la baba din curtea vecina, asa ca am inceput sa cotrobaim prin dulapurile parintilor, sa ne luam de mancare la scoala. Azi o supa, maine un piure din fulgi, pana la gris cu lapte n-a mai fost decat un pas. Desigur, avand in vedere ca niciuna dintre noi nu stia foarte sigur ce inseamna aia sa gatesti, in ziua in care am “gatit” gris cu lapte am folosit un kilogram de gris pus intr-un kilogram de lapte. Evident ca a iesit mai tare decat masa pe care sta laptopul meu in acest moment, iar gustul fainos l-a facut imposibil de mancat. Si daca nu l-am putut manca, l-am facut ghiulele si am inceput sa-i bombardam pe cei din curtea scolii care erau in pauza, fara sa ne aratam la fata, asa incat nimeni nu stia de unde naiba se arunca gris cu lapte (!!!) in curte.

A iesit un scandal monstru, toata scoala se zbatea sa afle de unde au zburat cocoloasele alea, evident noi taceam malc si dupa vreo doua zile profii au renuntat si totul a intrat in normal.

Priza in care puneam termoplonjonul era in fata clasei, langa tabla, asa ca am cautat solutii sa incepem sa gatim stand la banca, poate chiar in timpul orelor, sa nu mai pierdem vremea in pauza, cand puteam sa mergem sa fumam. Si totusi, sa facem in asa fel incat sa si vrem sa ne intoarcem la ore, sa ne mancam operele. Pentru asta ne trebuia un prelungitor, iar eu am decis ca o sa caut acasa sa vad ce gasesc. Cu vreo 2 zile inainte tata isi cumparase de la Gospodarul un prelungitor de ala smecher, cu buton de on/off, de care era tare mandru. I l-am luat si ma gandeam ca i-l aduc inapoi peste vreo saptamana-doua, dupa ce ne plictisim de gatit la scoala.

N-am mai apucat, pentru ca faptul ca ne-am gandit sa facem vin fiert in timpul orei de latina ne-a fost fatal. La pauza, diriginta noastra a venit in clasa si ne-a confiscat toate ustensilele, lasandu-ne cu buza umflata. Noroc ca nu ne-a scazut si nota la purtare, ca a facut ea cumva si a ascuns directiunii confiscarea si asa totul a ramas intre noi, profa de latina si diriginta.

Iar tata se intreaba si in ziua de azi daca nu cumva a visat cand ne-a aratat acasa prelungitorul lui smecher, pentru ca eu i-am zis ca sigur l-a platit la magazin si a uitat sa-l ia de acolo.

Tweet