Prin Bucurestiul lor – o altfel de perspectiva 2

Ziua de sambata, ziua oficiala in care BlogDeTurism ne-a dus la plimbare prin Bucurestii noi cu povesti vechi, nu s-a sfarsit odata cu turul de autocar, ci a acontinuat cu un papa bun la restaurantul Kopel’s, unde am mancat cel mai papa bun pe luna asta: niste pui cu rosii uscate, sos de smantana, cu o garnitura de cartofi wegdes, ah, o minunatie; si totul a fost stopit cu bere din belsug. Ca o paranteza, Viorel Copolovici, pe langa ca face o mancare desavarsita, e si un misto de om, asa cum imi place mie sa fie oamenii. Volubil, are replica la orice si haios. E, totusi, o explicatie pentru felul atat de natural in care se poarta: a fost MC multa vreme, de aici adaptarea atat de naturala pe care o are cand intalneste un grup format din oameni atat de diferiti, cum am fost noi sambata.

Eram obositi, foarte obositi, atunci cand Cristina Bazavan ne-a propus sa mai mergem cu ea la un tur de Bucuresti secretos. Impreuna cu Tomata si Minxieee, am urmat-o in ceea ce avea sa devina a doua parte “wow” in excursia noastra. Am urcat in taxi, energizate de cine stie unde, si am plecat.

Prima oprire a fost la Carol Parc Hotel, 5 stele, hotelul in care stau presedinti de stat, vedete si oameni de afaceri care doresc liniste si securitate. La intrare era, cum altfel, un portar, care s-a grabit sa ne deschida usa de la taxi si sa ne faca sa ne simtit, dintr-o data, ca niste printese. Am fost primite in hotel de catre Elena, un fel de receptionera-istoric, care ne-a plimbat prin camere si ne-a spus povestile Palatului Suter, asa cum a fost el cunoscut pentru multa vreme.

Palatul este situat pe cel mai inalt punct natural al Bucurestiului. Apartamentul matrimonial de la ultimul etaj are si un foisor, in care, odata urcat, ti se ia rasuflarea de la frumusetea imprejurimilor. Exista un candelabru imens, de vreo 12 metri lungime si cu o greutate de doua tone, care a fost montat in palat in anul 2006. Aici au stat Beyonce (careia, atat de mult i-a placut camera in care a fost cazata, incat s-a intors de la Paris pentru a mai sta cateva zile aici, sa se relaxeze), Enrique Iglesias, Angela Gheorghiu si Jean Michel Jarre.

Datorita securitatii incredibile de care beneficiaza, hotelul e preferatul presedintilor de stat si al oamenilor de afaceri care doresc sa fie la o parte de eventualele pericole la care sunt expusi prin prisma muncii lor. Se pare ca la vizitele foarte oficiale, angajatii hotelului sunt verificati la sange, la fel si locuitorii caselor de pe strazile alaturate. Vizita la hotelul asta a fost cam ca o vizita la un muzeu si am fost extrem de incantata cand am plecat de acolo.

Am placat mai departe pe strada cu scari, o strada cu placuta si numere, doar ca are numai scari, care duc inspre Parcul Carol. De acolo am luat-o pe jos, incetisor, catre Arenele Romane, loc de spectacole cu staif. Cand am intrat, am avut senzatia ca din partea cealalta a arenei o sa iasa niste lei, cu care va trebui sa ne luptam, ca niste gladiatori adevarati.

Dupa ce ne-am pozat langa cosul de gunoi al Arenelor Romane (no, abia dupa aia ma vazut ca era un cos de gunoi acolo, sper sa nu-l fi prins in poze), am luat un taxi si am purces spre strada Mantuleasa, pe care o stiam din scrierile lui Eliade. Am facut poze si casei care statea la nr. 10, acolo unde se presupune ca ar fi localizata casa din nuvela “La Tiganci”.

Ultima oprire a fost la sediul Tabu si prin asta mi s-a implinit un vis: intotdeauna mi-am dorit sa stiu cum arata sediul uneia dintre revistele mele preferate si va spun ca a fost peste asteptari. N-are nimic din ambianta austera la care ma asteptam, ci e un loc confortabil, cu canapele, bucatarie si un loc de fumat cu banci confortabile si prietenoase. Acolo ne-am mancat inghetata, ascultand cuminti povestile Cristinei Bazavan despre vedete, excursii si oameni intalniti. Foarte multe ne-au fost spuse secretos si confidential, asa ca pot sa va spun asa: ce s-a auzit la Tabu, ramane la Tabu 😉

Tweet