Romania pentru Timisoara

Sunt fericita. Tot ceea ce s-a intamplat ieri aici a fost peste asteptarile tuturor. Nici nu stiu cu ce sa incep, cred ca trebuia sa fiti acolo ca sa vedeti ce a insemnat aceasta strangere de fonduri. S-au strans 20.000 de lei la licitatie si au fost oameni care au mai donat inca 1.300 de euro. Mie mi se pare incredibil.

Au venit oameni din toate colturile tarii. A fost Adi Hadean, care ne-a gatit, impreuna cu Raluca. Au mai venit Andrei Crivat (de la Cluj), Sebi si Denisa Bargau (Hunedoara); Oana Portase, Anca Bundaru, Mihaela Pana, Diana Stoleru, Ruxandra Predescu, Adina, Anca si Cristi Dorombach (Bucuresti); Flavius Bunoiu (Oradea). Ii stiti, pe toti, din online, dar aseara am fost doar niste oameni prea emotionati ca sa facem altceva decat sa plangem cam 75% din timp.

Au venit Cosmin Contra si Dan Alexa, de la Poli Timisoara (stiu ca numele s-a schimbat, dar pentru timisoreni va exista intotdeauna “Poli Timisoara”). Nu stiu ce crederyi voi despre ei, dar eu atata bun simt rar am vazut la niste oameni. Au venit Phoenix, reprezentati de Moni Bordeianu, Ovidiu Lipan “Tandarica” si Ionut Contras, care ne-au multumit ca i-am invitat sa ia parte la asa ceva. Ei ne-au multumit noua si pe mine m-au pupat si m-au felicitat. Evident, am plans.

Iulia Pop, de la Realitatea, a prezentat evenimentul, impreuna cu Mihai Morar. Cu buna dispozitie, verva si suflet. Mihai si-a cumpart 646 de pixuri, pe care a platit mai mult decat licitase pe scena. Mi-a dat, efectiv, toti banii pe care ii avea la el. Jos palaria.

A fost Bodgan, patronul clubului Fratelli Timisoara, care a venit direct de la aeroport, cu piciorul in pioneze, sa se bucure cu noi de tot ceea ce am facut, fiind printre ultimii care au plecat de acolo. El a platit cea mai mare suma pe un obiect licitat: a cumparat cu 3.000 de lei partitura lui Florin Chilian.

Florin Chilian a cantat cu suflet si a licitat o bratara pe care mi-a dat-o, mai apoi, si m-a rugat sa fac in asa fel incat sa ajunga la sotia lui Daniel Raduta. Io nici n-am cuvinte sa-i multumesc omului astuia pentru toate momentele in care l-am simtit alaturi de noi. Multumim, Florin.

Ovi Sirb si Tudor Sirb au cantat niste melodii foarte aproape de sufletul meu. Ovi s-a ocupat si de streaming, in asa fel incat toata lumea sa vada ce se intampla acolo. Cristi Saftescu a folk-uit atat de misto, incat, la un moment dat, in holul in care se fuma, se purtau discutii despre ce se canta pe scena si toata lumea tacea sa-l asculte.

Au venit oameni la noi, care au donat fara sa cumpere nimic. Unul dintre ei a fost un senator, Gheorghe David, care si-a donat indemnizatia pe o luna, adica 1000 de euro. Altii au suplimentat pe langa pretul biletului cu cate un milion, doua, noua.

Au fost oameni care nu s-au vazut. Oamenii care ne-au aranjat sala atat de frumos, ca partea in care eu am inceput sa plang de fericire s-a petrecut cu mult inainte sa para invitatii. Nu vreau sa uit pe nimeni, iar daca o fac, e pentru ca inca sunt foarte obosita si coplesita de tot ce a fost acolo. Managerul hotelului Timisoara, doamna Felicia, e o femeie cu un suflet de aur: ne-a adus scena, sonorizare, aranjamente florale, a supravegheat ca lucrurile sa se desfasoare la o calitate de cinci stele. Am avut un sef de sala si niste ospatari care au fost pe langa noi tot timpul, ca sa nu ne lipseasca nimic.

Emil Cristescu a fost si el acolo. Nu numai ca ne-a pus la dispozitie sala, aranjamente, oameni, camere de hotel pentru invitati, bucatarie, dar obiectele licitate si castigate de el au totalizat cea mai mare suma: 4.550 de lei, total, pentru 4 obiecte. Si sa nu aud pe nimeni cu fraza “ce ba, da’ are de unde”, ca nu e nimeni obligat sa doneze. Pentru asta trebuie sa fii OM. Iar Emil Cristescu e un om cum rar am intalnit in lumea asta.

Horia, bucatarul sef de la hotel Timisoara, a fost la mare inaltime. A lucrat cot la cot cu Adi Hadean si, la sfarsit, mi-a spus ca toata mancarea ramasa o sa mearga la o casa de copii. Fara el, multe nu s-ar fi putut intampla si suntem norocosi ca l-am avut alaturi.

Sunt oameni care au munci nopti si zile pentru ca totul sa fie perfect: Mile si Ramona Carpenisan, fara care nimic nu s-ar fi intamplat, Amalia Matei, care ne-a indrumat si a invitat pe toata lumea la eveniment, Cristina Putan, cu care mi-am petrecut multe ore de batut capul cu diverse lucruri, Raul, care ne-a adunat de pe pasuni de cate ori o luam razna si a facut pe gazda, soferul si orice mai vreti voi. O mana de oameni cu suflet, care au muncit si s-au bucurat cu voi, cei care ati fost acolo si cei care ne-ati urmarit si suportat toate zilele astea in care nu mai vorbeam despre nimic altceva.

Am adus Romania la Timisoara. Am aratat ca se poate, ca vrem, ca putem, ca suntem in stare. Nu stiu sa zic nimic altceva acum, cand din nou am lacrimi in ochi, decat “multumesc”.

Tweet