Run, Forrest, run!

Acum cateva luni, un om pe care-l respect si il admir a venit la mine, rugandu-ma sa ma ocup de-o treaba delicata. Fara bani, ca nu sunt. Am rezonat, am acceptat, m-am entuziasmat si am inceput sa lucrez.

Incet-incet, oamenii care acceptasera sa lucreze impreuna cu mine, s-au retras, din varii motive (sa ne intelegem, nu blamez pe nimeni ca nu vrea sa lucreze moca). M-am uitat cu jale in jurul meu, am observat loc liber si am continuat, ce daca ramasesem singura. Faceam ceea ce imi placea, din pasiune, cu drag si, mai ales, cu spor.

Din pacate, oamenii care ar trebui sa ma ajute sa imi fac treaba considera potrivit sa ma calce pe cap, ca doar asa se intampla atunci cand accepti sa lucrezi cu niste unii care nu cred ca e necesar sa salute atunci cand intra intr-o incapere (asta ar trebui sa fie primul semnal, pentru oricine, ca nu poti lucra cu oameni de astia). Acei oameni sunt niste sefi, ba, si sefii pot sa-si futa angajatii oricand, la orice ora si in orice circumstante, ca doar ei au o misiune pe pamantul asta, nu-s ca plebea.

E trist sa observi ca pierzi timp, bani si energie intr-un job in care crezi, iar cei care ar trebui sa beneficieze de munca ta, se fac ca ploua si te trateaza ca pe omul invizibil. E si mai trist sa observi oamenii care nu-si fac treaba si sunt platiti pentru asta, in timp ce tu te gandesti, cu regret, ca ai refuzat pe niste altii, care platesc, tocmai ca sa poti sa-ti duci misiunea la bun sfarsit. Pentru ca altele sunt interesele si esti depasit de strigatul banilor si al puterii, care se aude mult mai tare decat strigatul tau aproape amortit.

Desigur, oamenii aia uita ceva: nici unul dintre ei nu imi e sef. Nici unul dintre ei nu a facut, de cand colaboram, un gest prin care sa ma faca sa-mi doresc sa lucrez cu ei in continuare. Din contra, am ajuns sa ma rog sa-mi dea minimul de informatii cu care sa-mi pot face treaba si am primit un mare penis in brate. Cu care nu pot face nimic, ca e, totusi, prea mare.

Si, dintr-o data, o chestie facuta din tot sufletul se transforma in Gheonoaia de care vrei sa fugi si sa te ascunzi, sa nu te mai gaseasca niciodata.


5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *