Secvente de cartier
Un aparat de tuns iarba se aude innebunitor de aproape. Cafeaua e in cana greceasca (fiecare cana a mea are cate un nume; nu-mi plac paharele deloc), aburinda, gata de baut. E dimineata, e devreme, cartierul se trezeste incet la viata. Azi e soare, dupa ce ieri, toata ziua, am stat cu norii deasupra capului, asteptand macar o ploicica, cat de mica. N-a fost sa fie.
Un copil fuge cu o paine in mana si ma intreb cat mai are de fugit, cat e de departe casa lui. Scapa painea pe jos (doamne, de cate ori n-am facut si eu asta), o ridica si fuge mai departe. Din partea opusa vine o tanti aranjata, care tine in lesa un catel. Unul mic, nu stiu ce e. Merge agale si se opreste din cand in cand, sa-l lase pe ala micu’ sa exploreze in voie. Mi se pare fascinant cum, la ora 8 si un pic dimineata, acea doamna arata ca scoasa din cutie.
Un caine latra in departare, mai mult a lene decat a paza sau suparare. Strang mai bine ceasca de cafea in mana si imi doresc sa fiu pe un varf de munte, sa-mi fie racoare si sa ma bucur de o priveliste cu paduri de brazi.
E vineri, septembrie si toamna. Si ca in toate lunile de septembrie ale vietii mele, cant cu drag asta:
Tweet
Ah, ce frumoasă e melodia asta!
Sper ca e minim ca si asta !
Future Prophecies – September –
Nu de alta , dar nu pot accesa filmulete/clipuri/video-uri
Eh, lasa, ca doar nu stai tot week-end-ul la birou 😉
Vecina mea da drumul catelului pe scara, cu speranta ca ii deschide cineva usa, daca latra ca blegul cateva minute. La fel si cand se intoarce. :))
Frumoasa melodie.
Linkul din banner-ul de la Plai duce la o pagina “not found”. Poti sterge mesajul asta.
Done. Multumesc