Stripteuze – voie sau nevoie?

Acum cateva saptamani, in urma unui team-drinking ad-hoc, am ajuns la un bar de striptease local. Nu ma intrebati cum si de ce, ca nu am nici cea mai vaga idee. Deoarece eram usor plictisita (nu e scopul meu in viata sa stau sa ma uit la fete despuiate care se chinuie sa danseze in fata unor libidinosi), am facut un semn uneia dintre fete, invitand-o sa ia loc langa mine, la o poveste. No, eram usor ametita si mi se parea ca e o ocazie buna ca sa aflu de ce dracu fac ele chestia asta. Am aflat ca o cheama Flori si in cele ce urmeaza o sa incerc sa readu cat de cat conversatia cu toate cele trei fete care s-au alaturat discutiei (da, au mai venit doua, curioase sa vada ce dracu am io atat de povestit cu Flori).

Eu: Cati ani ai?
Flori: 24, impliniti.
Eu: De cat timp faci asta?
Flori: De vreo 6 ani. Da’ nu vreau sa ma las inca.
Eu: Ai copii?
Flori: (foarte mandra, privirea i se lumineaza) Da! Am un baietel de trei ani. E bine ca io lucrez noaptea, ziua am timp sa stau cu el. Seara, cand merg la lucru, il culca sotul.
Eu: Adica esti casatorita?
Flori: Da, de cativa ani. Nu-l deranjeaza ce fac, doar mi-a fost client inainte sa-l iau de barbat. I-am spus ca nu renunt, banii-s buni si asta stiu sa fac.
Eu: Pai si nu va certati pe tema asta?
Flori: E, cateodata, dar ce sa fac? Nu ma las si gata!
Eu: Ti-a fost greu sa-ti recapeti formele dupa ce ai nascut?
Flori: Nu chiar. I-am pus copilului biberonul in gura si n-am mai mancat vreo doua luni altceva decat salata. In 4 luni m-am intors la munca.
Eu: Arati foarte bine si nici proasta nu pari. De ce faci asta?
Flori: Ea arata si mai bine (arata spre o tipa blonda, care era in bratele unuia de la doua mese mai incolo). Are 36 de ani si trei copii. E ca o mama pentru noi, da’ are un barbat care o cam bate. Deh, il iubeste si stii cum e…

In mometul asta intra in discutie o fata care venise langa noi de curioasa, Diana.

Diana: Tu, te-o intrebat de ce dansezi.
Flori: Pentru bani. Da’ tu de ce dansezi?
Diana: Pai tot pentru bani.
Eu: Tu cati ani ai? (o intreb pe Diana)
Diana: 23.
Eu: Si iti place ce faci?
Diana: Pai da, ca altceva nu stiu. N-am fost la scoala, mama m-o tinut pe langa casa, ca era bolnava si n-avea cine sa aiba grija de fratii mei. Tata n-am, ca o murit inecat cand eram mica. Cand am putut, am plecat.
Fata 3 (cea de 36 de ani, cu trei copii): Ce faceti, tu, aici?
Flori: Uite, fata asta vorbeste cu noi.
Fata 3: Da? (catre mine) Se bucura si ele, ca aici nu prea vorbim cu clientii. Nu vrea nimeni sa stie ca suntem oameni.
Eu (catre toate): Cu clientii mergeti?
Flori: Io nu, ca ma omoara al meu. Ma duceam, mai demult, dar acum imi fac programul si plec. Nici nu-i prea las sa ma atinga decat daca imi place de ei si daca simt io ca-s oameni buni.
Diana: Io merg. Mai pun si io niste bani de-o parte. Io si stau aici, sus, e usor.
Fata 3: (rade zgomotos)

In momentul asta oamenii cu care eram au decis ca trebuie sa plecam. Le-am multumit fetelor si am plecat. Concluziile le pastrez pentru mine, nu vreau sa judec pe nimeni. Insa am plecat de acolo putin trista, cu un gust amar…


13 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *