V-ati intrebat vreodata…

… ce gandesc oamenii pe langa care treceti, in timp ce voi va grabiti sau mergeti cu bicicleta sau conduceti? Eu ma trezesc de multe ori privind lung chipurile unor oameni total necunoscuti, incerc sa mi-i inchipui cum ar reactiona daca, de exemplu, afara ar ploua si o masina ar trece periculos de aproape de trotuar si i-ar stripi cu apa din baltile mult prea multe.

… cum ati gestiona o situatie pe care o auziti povestita la masa de langa? Mie imi vine, de multe ori, sa intervin in discutiile celor de langa mine si sa le spun ca nu merita sa se necajeasca pentru atitudinile unor oameni.

… cum te inveti cu tine, odata ce viata te obliga sa iti schimbi principiile pe care le-ai cladit din experiente? Am invatat, in ultima luna, ca treaba aia cu “sa nu spui niciodata ‘niciodata'” e extrem, dureros si delicios de adevarata.

… cum e sa nu fii conditionat de cutumele si perceptiile altora atunci cand spui “te iubesc”? In urma cu un an si ceva aveam o discutie cu un om drag mie si am ajuns amandoi la concluzia ca sunt cateva momente in viata, pretioase, foarte pretioase, in care aceste cuvinte vin pe buze si ies din tine. Ca e foarte posibil ca maine sa nu mai simti asta si ca e perfect normal sa se intample asa. Acum trei zile am povestit cu altcineva exact acelasi lucruri si am ajuns la aceeasi concluzie.

… cum ar fi sa lasi totul, in acest minut, si, pentru o zi sau doua (sau o ora sau doua sau un minut sau o secunda) sa faci exact acel lucru pe care ti-l doresti? Credeti-ma, e fauritor de energie pura

Tweet