Telefonul nu mai suna

shutterstock_100705348Totul a inceput cu cateva luni in urma, in timpul workshop-urilor PRbeta pentru studenti. Imi tineam telefonul pe vibratii, sa nu risc intreruperea cursurilor. Dupa ce se terminau, uitam sa-l pun inapoi pe “ringing mode”. Seara, cand imi dadeam seama, ma lipseam usor de taraitul telefonului, asa ca ramanea uitat intr-un colt de buzunar. Dimineata o luam de la capat.

Dupa ce s-au terminat workshop-urile, l-am lasat asa, sa vibreze. Chiar daca melodia lui e una care-mi va placea intotdeauna, oricat de mult o voi asculta (Dobbie Brothers – “Long Train Running”).

A fost bine de sarbatori. Ca si asa nu mai aveam stare sa-l aud sunand. Drept urmare, daca simteam ca vibreaza sau vedeam ecranul aprinzandu-se, bine, daca nu, iara bine. Sun inapoi de fiecare data cand ratez un apel si, culmea, nu s-a daramat cerul pe nimeni ca n-am raspuns la telefon intr-un anumit moment.

Acum, a ramas asa pe termen nelimitat. Nu ma mai stresez cand merg la vreun spectacol ca o sa-mi sune telefonul si o sa-i deranjeze pe ceilalti. Eu oricum am o problema cu telefoanele care suna tare in tramvai, in tren, in masina (cand impart drumul cu altii), in restaurant sau intr-o cafenea. Mi se pare ca deranjeaza pe toata lumea si am de multa vreme obiceiul de a taia melodia telefonului in timp ce iau cina sau beau o cafea cu un prieten.

Viata a devenit, brusc, mult mai simpla. O fi un lucru mic, prea mic pentru a fi bagat in seama, dar mie mi s-au relaxat niste simturi.

Telefonul nu mai suna. Si e al naibii de bine.

Foto: No Telephone by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)


5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *