Totul e doar un joc
Dragostea e supra-apreciata. Toata lumea o canta, o scrie, o lauda, ii da o importanta mai mare decat are ea, de fapt. Eu cred ca acest cuvant a fost inventat special pentru oameni, pentru ca ne credem superiori animalelor si nu puteam sa-i spunem simplu, pradare. Pentru ca tot dansul asta dintre doi oameni nu e altceva decat un joc intre vanator si vanat.
Iubesc ghepardul. E atat de elegant si de mandru atunci cand pune ochii pe prada. Si cred ca vaneaza gazela doar pentru ca e distinsa in fuga ei. E aproape ca atunci cand ea il vede pe el in club si ii face cu ochiul, el se incordeaza si apoi fuge dupa ea, gonind cu o viteza egala cu cea a ghepardului.
Si noi, in goana noastra zilnica, pradam. Nu ne infruptam din carne, dar luam suflete si calcam mandrii. Ne transformam, de dragul jocului, in gheparzi. Unii nu fac asta niciodata, raman un vanat toata viata lor. Si, pentru ei, ghearele noastre sunt privirile si coltii ne sunt cuvintele. Privirile, ca si ghearele, se ascund sau se ofera, ascutite sau bagate in pernite moi; cuvintele noastre, ca si coltii, taie sau musca usor, pentru a prelungi agonia sau pentru a-i pune capat.
Iubesc joaca si an dupa an dintii mei se inclesteaza doar pentru a se deschide mai mult si pentru a provoca rani mai adanci. Pentru ca vanatul, pradarea, nu e o alegere, e o necesitate. E pentru supravietuire, pentru suprematie, pentru dorinta de a iesi mereu invingator.
Unii au noroc sa se joace toata viata cu un singur om. Sau, ma rog, mare parte din viata. Noi, ceilalti, suntem mereu in cautarea prazii perfecte…
Tweet
Nimeni nu se satura de jocul asta ?
No, de data asta nu prea sunt de acord cu cugetarile referitoare la dragoste. Eu cred, dimpotriva, ca dragostea este sub-apreciata pentru ca nu se refera doar la o relatie dintre barbat si femeie ci la o caracteristica ontologica a fiintei umane care se refelecta la toate nivelele relationale. Dragostea dintre barbat si femeie este doar o mica parte din ceea ce inseamna dragostea de fapt.
Simt o idee de aer pesimist in articol, ceea ce nu te caracterizeaza
. Paralelismul cu ghepardul nu e rau, dar stii cum e, exceptiile intaresc regula (vezi linkul)
http://www.dailymail.co.uk/news/article-1246886/Pictured-Three-cheetahs-spare-tiny-antelopes-life–play-instead.html
Se mai intampla ca nu tot timpul sa se vaneze de fun 😉 !
PS : Vanare placuta!
@Dan – Este un simplu concept , si care culmea este si al draq e relativ. Nu cred ca sunt 2 persoane care sa il interpreteze la fel, de aici se trag si aceste discutii nesfarsite despre el! Din punctul meu de vedere e ceva “trecator”, oricat se incearca in cele din urma finalitatea este aceasi : se transforma in obisnuinta!
PS : scuze de spam
Asta îmi aduce aminte de…
http://cristinatm.net/2010/06/23/un-episod-de-animal-planet/
Cred ca m-am luminat puţin. :)) Puţin am zis! :))
@Florin
Faptul ca acest concept nu este perceput in mod univoc nu inseamna ca este relativ. Echivocitatea si relativitatea sunt doua lucruri total diferite.
Adica vrei sa spui ca este un concept absolut si nu relativ. Interesanta gandire. Nu doresc sa intru in polemica pe acest subiect, dar chiar tu ai comparat-o adineaori cu “o foloare de colt” . Comparatie ,zic eu , putin fortata …..dar facand-o chiar tu ai recusnocut ca este ceva trecator …… si culmea si de scurta durata . Raman la ideea ca in cele din urma tot la obisnuinta se ajunge, indiferent daca ne place sau nu, indiferent daca recunoastem sau nu !
Sa nu o iei in nume de rau, chiar nu o spun ca si jignire : se vede ca ai facut filozofie :). In rest felicitari pentru blog, il citesc cu placere!
întradevăr atunci când vine vorba de dragoste pe long term mai ales ideal e sa fie perceputa ca un joc., altfel devine plictisitor si avem tendinta sa ne cautam un alt partener de joaca, moment in care vanatorul risca sa se transforma in vanat si sa fie atacat pe bune cu ghiare si colti.. si toate astea pentru ca dragostea e supra apreciata. hai ai bine sa vorbim despre sex.
Cred ca felul in care oamenii vad dragostea si felul in care se comporta cand sunt indragostiti are multe legaturi cu copilaria (nu vreau sa amintesc de teza freudiana neaparat), pentru ca in general oamenii sunt copilarosi cand se indragostesc si de asta idealizeaza toata experienta si isi fac cadou tot felul de prostii.
In copilarie omul invata treptat diferenta intre iluzie si adevar, iar dragostea e un fel de joc al iluziilor.
Eu as compara dragostea cu venitul lui Mos Craciun, in prima faza lista cu toate dorintele, apoi asteptarea, pregatirea bradului, tensiunea momentului, apoi momentul cadoului, un fel de trezire la realitate, bucuria ca totusi am primit ceva, urmata dupa o vreme de sperante, (lasa, poate la anul), apoi negarea (nu exista Mos Craciun) si in final acceptarea realitatii (mos Craciun nu exista, dar e o traditie frumoasa).
[quote=a scris “cand vine vorba de dragoste pe long term mai ales”/quote] … zau?
…in chinuri ca nu poti tasta “pe termen lung”…
imi cer scuze ca am deviat de la subiect (off t. – pt necunoscatori)
felina sau nu, omul tot se imparte in vanator si vanat
dragostea e, intr-adevar, un joc: dar unul de maxima gravitate existentiala. Uite, am gasit un blog interesant: http://taxapenonvaloareaadaugata.blogspot.com
Se pare ca, comentariul meu este sub nota lui “din pacate”
Din pacate cam tot ce ai spus este adevarat. Recunosc ca am recitit articolul incercand sa ma asigur ca vorbeai doar de dragoste si de vanatoarea legata de ea si ca “Unii nu fac asta niciodata, raman un vanat toata viata lor” se referea tot la dragoste. Este???
Si, ca sa revin la nota zilei: din pacate si @Florin are dreptate ca, in mult prea multe cazuri, totul se termina in obisnuinta
Sun Tzu spunea sa-ti cunosti dusmanul ca si cum te cunosti pe tine insuti. Si pentru asta, cate-odata e nevoie de sacrificiu si schimbare brusca
Din cand in cand, e bine sa mai faci cate-o sesiune de empatie, ca sa-ti poti intelege vanatul. Si continui cu exemple din lumea animala, asa cum incepusesi si tu
Poti sa te transformi din lup in lup camuflat cu costum de oaie pentru o perioada, sa-ntelegi cum gandeste turma si sa vezi ce specimene-ti behaie mai interesant 😉
Sau poti face ceea ce fac Xipho (pestisorii mici si rosii de acvariu, explic pentru orice eventualitate): pestiucii astia, in lipsa de parteneri agreati pentru perpetuarea speciei isi schimba sexul individual ca sa rezolve problema. Te transformi din vanator in vanat.
Cate-odata e nevoie de schimbare de optica si atitudine ca sa progresezi
Pesimismu’ n-o sa ne-ajute cu nimic 
Nebuloasa confunda dragostea cu setea de dominare.
Indragostitul nu domina pe cel(cea) de care s-a indragostit, dimpotriva este dominat de respectiva persoana.
Un profesor spunea ca: ‘un barbat indragostit, se invarte trei zile in jurul unui “rahat” si a patra zi il apara de muste’
Unde-i vanatorul in situatia de mai sus?
Dupa opinia unui psioholog dragostea pasionala este narcisista.
Te indragostesti de cineva care te apreciaza, care iti recunoaste “valoarea”, pentru ca numai “o persoana cu o dotare superioara” a descoperit ce valoare esti.
Indragostindu-te de acea pesoana, care ti-a recunoscut valoarea , de fapt esti indrgostit(a) de propria persoana.
Sa inteleg draga mea ca metafora ghepardului se refera la nevoia ta de “a fi pradata” sau mai bine zis…de a identifica in lumea asta mare…un pradator care sa stie sa intre in jocul “ghepardului – femela”, sa-i decodifice miscarile si sa se lase prins in dansul asta salbatic numit CUPLU…DAR CONDITIILE SUNT NEGOCIATE DE AMBII!
Sau…poate se refera la nevoia de siguranta relationala…
Indiferent de contextul cuvintelor scrise stiu ca esti suficient de puternica incat sa iti creezi scenariul unui cuplu sanatos…in care tu femeie sa fii protagonista!
Miss you,
Pup cu drag,
Ramona