Totul e doar un joc

Dragostea e supra-apreciata. Toata lumea o canta, o scrie, o lauda, ii da o importanta mai mare decat are ea, de fapt. Eu cred ca acest cuvant a fost inventat special pentru oameni, pentru ca ne credem superiori animalelor si nu puteam sa-i spunem simplu, pradare. Pentru ca tot dansul asta dintre doi oameni nu e altceva decat un joc intre vanator si vanat.

Iubesc ghepardul. E atat de elegant si de mandru atunci cand pune ochii pe prada. Si cred ca vaneaza gazela doar pentru ca e distinsa in fuga ei. E aproape ca atunci cand ea il vede pe el in club si ii face cu ochiul, el se incordeaza si apoi fuge dupa ea, gonind cu o viteza egala cu cea a ghepardului.

Si noi, in goana noastra zilnica, pradam. Nu ne infruptam din carne, dar luam suflete si calcam mandrii. Ne transformam, de dragul jocului, in gheparzi. Unii nu fac asta niciodata, raman un vanat toata viata lor. Si, pentru ei, ghearele noastre sunt privirile si coltii ne sunt cuvintele. Privirile, ca si ghearele, se ascund sau se ofera, ascutite sau bagate in pernite moi; cuvintele noastre, ca si coltii, taie sau musca usor, pentru a prelungi agonia sau pentru a-i pune capat.

Iubesc joaca si an dupa an dintii mei se inclesteaza doar pentru a se deschide mai mult si pentru a provoca rani mai adanci. Pentru ca vanatul, pradarea, nu e o alegere, e o necesitate. E pentru supravietuire, pentru suprematie, pentru dorinta de a iesi mereu invingator.

Unii au noroc sa se joace toata viata cu un singur om. Sau, ma rog, mare parte din viata. Noi, ceilalti, suntem mereu in cautarea prazii perfecte…


15 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *