Un popa

In liceu, in clasa a X-a, am primit un coleg nou in colectivul nostru de fete. Bine, nu eram chiar numai fete, dar proportia era zdrobitoare: 33 de fete si 4 baieti. Inainte sa ziceti ca ei erau in rai, mai ganditi-va o data :) Ma rog, sa revenim.

Colegul asta venise de la seminarul de popi din Alba Iulia. Statuse un an acolo, impins de la spate de ta-su, care era popa. Desigur, nu simtea nicio chemare si s-a hotarat sa se intoarca acasa si sa mearga la un liceu normal. A ajuns la noi in clasa, deci nu stiu cat de normal a fost pentru el. 

Imediat ne-am imprietenit foarte tare. Eram confidenti, ca sa zic asa, si a fost (si este) unul dintre cei mai dragi oameni pentru mine. Toate tampeniile pe care le-am facut in liceu sunt facute impreuna, ii cunosteam parintii, prietenii si invers. Stiam de la el ca nu are de gand sa calce pe urmele lui taica-sau, ca nu suporta preotimea, ca i se pare ca se limiteaza daca se face popa.

Anii au trecut, am terminat liceul, el a facut facultatea de drept la Sibiu, dar n-a profesat pentru ca avea minte de afacerist. Si-a deschis un mic business si intre timp ducea o viata normala pentru un tanar de 23-24 de ani: cluburi, munca, mai cate o prietena. S-a mai linistit cand si-a gasit o prietena stabila, la fel de zapacita (in sensul bun) ca si el.

Intre timp, parintii lui au plecat in SUA, la Chicago. Tatal lui primise o oferta de nerefuzat: preotul unei parohii ortodoxe de acolo murise si o ruda de-a lui l-a contactat pe tata si i-a propus sa vina acolo. Si cum in State putea fi mai bine decat in Romania (unde era foarte bine), omul si-a luat nevasta si a plecat, lasandu-si copilul cu domeniile familiei.

Prietenul meu a stat vreo cativa ani ocupandu-se de mica lui afacere, insa, la un moment dat, nu a mai rezistat tentatiei: a plecat si el in Chicago, a facut acolo o scoala rapida de popi si amu are si el parohie tot acolo. Impreuna cu iubita lui, care, intre timp, i-a devenit nevasta. Anul trecut a revenit in Romania si l-am intrebat ce Dumnezo o fost in capul lui cand s-o facut popa, ca stiam cat de mult uraste tagma asta si mi-a zis asa: “daca tu ai sti ce fanatici sunt in romanii din State cu religia lor, n-ai mai zice asa; mi-am luat casa cu banii jos in doi ani.”

I rest my case. Sa ma lasati cu popii care fac meseria asta din convingere si dragoste de Dumnezeu. Ah, si ca sa fie clar: eu cred in Dumnezeu.


6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *