Un popa
In liceu, in clasa a X-a, am primit un coleg nou in colectivul nostru de fete. Bine, nu eram chiar numai fete, dar proportia era zdrobitoare: 33 de fete si 4 baieti. Inainte sa ziceti ca ei erau in rai, mai ganditi-va o data 
Ma rog, sa revenim.
Colegul asta venise de la seminarul de popi din Alba Iulia. Statuse un an acolo, impins de la spate de ta-su, care era popa. Desigur, nu simtea nicio chemare si s-a hotarat sa se intoarca acasa si sa mearga la un liceu normal. A ajuns la noi in clasa, deci nu stiu cat de normal a fost pentru el.
Imediat ne-am imprietenit foarte tare. Eram confidenti, ca sa zic asa, si a fost (si este) unul dintre cei mai dragi oameni pentru mine. Toate tampeniile pe care le-am facut in liceu sunt facute impreuna, ii cunosteam parintii, prietenii si invers. Stiam de la el ca nu are de gand sa calce pe urmele lui taica-sau, ca nu suporta preotimea, ca i se pare ca se limiteaza daca se face popa.
Anii au trecut, am terminat liceul, el a facut facultatea de drept la Sibiu, dar n-a profesat pentru ca avea minte de afacerist. Si-a deschis un mic business si intre timp ducea o viata normala pentru un tanar de 23-24 de ani: cluburi, munca, mai cate o prietena. S-a mai linistit cand si-a gasit o prietena stabila, la fel de zapacita (in sensul bun) ca si el.
Intre timp, parintii lui au plecat in SUA, la Chicago. Tatal lui primise o oferta de nerefuzat: preotul unei parohii ortodoxe de acolo murise si o ruda de-a lui l-a contactat pe tata si i-a propus sa vina acolo. Si cum in State putea fi mai bine decat in Romania (unde era foarte bine), omul si-a luat nevasta si a plecat, lasandu-si copilul cu domeniile familiei.
Prietenul meu a stat vreo cativa ani ocupandu-se de mica lui afacere, insa, la un moment dat, nu a mai rezistat tentatiei: a plecat si el in Chicago, a facut acolo o scoala rapida de popi si amu are si el parohie tot acolo. Impreuna cu iubita lui, care, intre timp, i-a devenit nevasta. Anul trecut a revenit in Romania si l-am intrebat ce Dumnezo o fost in capul lui cand s-o facut popa, ca stiam cat de mult uraste tagma asta si mi-a zis asa: “daca tu ai sti ce fanatici sunt in romanii din State cu religia lor, n-ai mai zice asa; mi-am luat casa cu banii jos in doi ani.”
I rest my case. Sa ma lasati cu popii care fac meseria asta din convingere si dragoste de Dumnezeu. Ah, si ca sa fie clar: eu cred in Dumnezeu.
Tweet
Total de acord! Nici eu nu cred in popa care nu mai poate de iubire si daruire pentru Dumnezeu. Am intalnit in viata asta un singur popa care era inainte de toate un OM fantastic. Dar dupa plecarea lui din oras, nu am mai putut sa-i sufar pe restul, mai ales cand ii vad cum alearga si cersesc bani.
Hmmmm…. eu vreau sa ma consider un preot care a imbratisat vocatia, renuntand la un serviciu destul de bun pentru o parohie (amarata)… dar poate e doar parerea mea. Oricum una peste alta odata intrat in “bransa” cam regret asta… prea putini sunt aici din motive vocationale.
imi pare rau ca nu ma pot abtine, dar voi comenta la asta. nu ai/ati cunoscut toti preotii din lume, iar daca macar unul singur este asa cum ar trebui sa fie, atunci avem speranta. asta chiar e un caz in care privirea trebuie aruncata pe copaci, nu pe padure 😀 (ca in toate generalizarile de doi lei, de altfel)
spre deosebire de, iata, amicul tau. si lui ii doresc sa-l ajute Dumnezeu si sa-i dea intelepciune, macar cat sa nu duca si pe altii in ispite d-astea. ciao!
statistic vorbind, este aproape imposibil ca nici macar un preot sa nu lesine de iubire pentru Dumnezeu si pentru Om. la fel de bine pot si eu sa spun ca tu n-ai iubit in viata ta pe nimeni; totusi, vorbim de anumite chestii care nu pot fi atinse cu degetul si nici masurabile (in niste unitati stiintifice sau macar general acceptate :P)
dar nu doresc sa-ti schimb tie parerea despre popi, ci sa-mi exprim uimirea in legatura cu amicul tau din state si cu povestea pe care ai postat-o aici. cum ar fi sa scriu eu despre prietena mea prostituata, aia care incaseaza mui impersonale in fiecare noapte, “da’ stii in cat timp si-a luat cu banu’ jos duplexu’?!? n-ai mai zice asa daca ai sti!”.
dar nu, nu se compara, e mult mai groaznic sa spui in public in ce hal isi traieste viata amicul tau preot. desigur ca-i apreciez sinceritatea, asta in cazul in care si-ar exprima gandurile la predica din duminica pastilor, de exemplu.
chiar daca nu ar exista nici Dumnezeu, nici urma ortodoxiei, exista totusi traditia, o chestie importanta pentru cine o intelege. macar ca-si bate joc de asta si tot e grav. pot intelege indoiala unui preot, dar din ce zici tu, el pare super impacat cu ideea si foarte in clar. pur si simplu ii face de bani pe altii si atata tot. ca daca ar avea o urma de decenta, de credinta, de rusine chiar, n-ar putea afirma atat de clar cum i se rupe lui de prostii care vin in genunchi, cum isi vinde propriul adevar pe un pumn de dolari, cum isi anihileaza fiinta pentru un motor mai puternic la masina. MAI ALES in conditiile in care nu a fost obligat de soarta sa se prostitueze in halul asta, doar ii mersesera si afacerile de dinainte!
inca o data, sa fie sanatos, e alegerea lui, dar nu inteleg ce bine ii faci lui ca postezi poate cea mai mare mizerie a sufletului sau, sau ce bine faci oamenilor ca le dai un exemplu negativ si extrem?
as putea continua, dar desigur ca n-are sens, si-asa am scris prea mult si inutil, m-as mira sa (vrei sa) intelegi (nu te cred proasta). raspunsul tau nu ma intereseaza, nu voi veni sa-l citesc, (doar pentru ca este clar ca nu detii toate informatiile necesare, nu esti obiectiva etc, deci ar fi pierdere de vreme) dar daca tot ai pornit pe calea asta, dezvaluie te rog ceva ce va fi de ajutor altora, adica fa un mare bine: care este acea scoala rapida de popi?!? in mod sigur mai sunt cativa care ar vrea sa stie scurtatura asta, zau! deci: unde, cum, cat.
noapte buna si succes in tot ce faci. iti doresc ca tu sa faci mereu doar chestii in care crezi cu adevarat
P.S. te-as ruga sa nu faci mare caz din comentariul asta, eventual sa-l tii pentru tine. mi se pare grozav de urat ca ai spus asa ceva despre un AMIC de-al tau, atat, asta e ideea principala.
Pe mine mă amuză foarte tare popii care vin îmbrăcați în sutane la supermarket și fac slalom printre rafturi cu cărucioarele pline de păcătoșenii. Îmi place să mă holbez și să mă încrunt la ei doar doar i-aoi face să se simtă prost că se distrează în uniforma de serviciu.
Preoţii din România sunt de doi lei, bani şi numai bani.
Fiecare se bate pentru existenta lui… prospera.
Nu in cele mai morale feluri…