Un PR atat de simplu, dupa vorba….

In aceasta minunata zi de luni, o sa va arat un articol scris pentru un site de PR. N-are importanta cine e autorul (dar sper ca isi va recunoaste textul si va baga la cap ca nu e bine sa fii fumat cand scrii un articol serios), n-are importanta nici pentru ce site a fost scris articolul, important e doar ca multi PR wannabe sa inteleaga ca nu poti sa-ti bati joc de toata lumea, cu un text de felul asta. O sa va rog sa aveti rabdare si sa cititi tot textul (cu tot cu comentariile mele), pentru ca e savuros. E publicat integral, fara sa schimb nici macar o virgula.

In primul rand, mailul a fost trimis aiurea, cu documentul atasat ca .docx. Cred ca asta e un fel de regula printre PR-istii moderni, ca daca ei au Office 2007 atunci toata lumea are asa ceva instalat pe comp, laptop sau ce-o fi. Dar, dupa cum o sa vedeti, asta e cea mai mica problema. Sa purcedem, deci.

Ce sunt comunicarea şi PR-ul şi ce facem cu ele în „real life”?

Cu mare bucurie am acceptat invitaţia xxxxxxxx de a scrie un post pentru xxxxxxxx cu ocazia lansării sale şi dacă tot pornim împreună pe drumul empirismului care ocoleşte dinadins şi negreşit şcoala, deşi e dascălul perpetuu, mi se pare de bun simţ să schiţăm un „itinerar” al discuţiei şi să vorbim despre cum se transformă conceptele de comunicare şi PR în momentul în care sar din foile de curs şi le îmbraci, ca proaspăt absolvent, în speranţa că se vor lipi de tine.

Eu am inteles de aici ca meandrele concretului, impreuna cu sinergia faptelor, se constituie in niste elucubratii fara sens.

Motto: „Uită tot ce ai învăţat la şcoală dar ţine minte unde ţi-ai pus diploma.”

Comunicarea
Cel mai probabil ai suferit sau sforăit prin cursurile lungi şi plitisitoare de teoria comunicării de la geneză până în prezent şi o să treci prin viaţă cu impresia că Şcoala de la Palo Alto e vreo sectă ciudată din Evul Mediu sau Renaşterea italiană pentru că nu ai fost stimulat să cercetezi şi să afli din proprie iniţiativă ci ai făcut un troc blestemat să ingurgitezi şi să „referăteşti” în schimbul unui simbol numeric absurd şi irelevant. Nu vreau să intru în polemici didactice dar din proprie experienţă mărturisesc că lucrurile care mi-au atras atenţia şi pe care m-am chinuit să le descopăr sau să le învăţ singură nu le-am uitat şi nu o să le uit vreodată pentru că pe lângă a fi stocate intelectual, ca informaţie, ele sunt memorate şi afectiv ca amintiri, experienţe, păţanii etc. În concluzie, puţin mai mult socratism în educaţia superioară nu ar strica.

Io din paragraful asta nu inteleg nimic, in afara de faptul ca primul curs despre comunicare (scoala de la Palo Alto) e o insiruire de cuvinte fara sens, care n-o sa te ajute niciodata pe tine, tanat aspirant la pozitia de PR al unei multinationale (sau diverse alte companii). Si ce naiba are cu Socrate?

Eu văd comunicarea ca pe unul din elementele primordiale: apă, aer, foc, pământ dar în loc de inimă, ultima forţă necesară pentru a-l face pe Captain Planet să apară, aş pune comunicare. Comunicarea e abstractă prin condiţia sa universală şi face parte din paradigma existenţială, în ceea ce mă priveşte, dar pentru că nu vreau să vă plictisesc cu reproduceri mediocre ale cursurilor deleg o scenă din Waking Life să povestească despre limbaj, interacţiune, comunicare şi expresia umană.
http://www.youtube.com/watch?v=btHzhVATKhA&feature=related

Deci Captain Planet. Asta vine la doar un paragraf distanta de Socrate. Face sens, zic.

În concluzie comunicarea e o discuţie mult prea lungă iar ceea ce facem cu ea facem în mare măsură din inerţie, fără a sta prea mult să ne gândim la ceea ce scoatem pe gură sau ne intră prin urechi din lipsă de timp, chef sau atenţie. (Tre sa fim foarte atenti si ce ne iese din degete, recte ceea ce scriem) Ce poţi face tu ca PR pentru a optimiza şi eficientiza comunicarea organizaţiei tale, în ultimă instanţă leitmotiful (WTF???) meseriei, este să asculţi, să dezvolţi „Personal” Relations cu stakeholderii organizaţiei şi să transmiţi în cât mai puţine cuvinte cât mai mult. Dacă acest lucru este imposibil fă saltul către comunicarea vizuală- „multimedia is your new BFF”.

Ce s-a intamplat cu limba romana? LEitmotiv? Al cui? Si de ce? Sper ca lucrurile vor deveni mai clare mai incolo, ca pana aici am senzatia ca termenii din carti au inceput un dans nebun cu neuronii mei care alearga buimaci dintr-o parte in cealalta a creierului.

PR-ul
PR-ul stă în câteva principii şi multă practică. Definiţia mea preferată a practicii de relaţii publice e „doing good and telling about it” definiţie ce implică faptul că PR-ul este auditor, mediator şi purtător al mesajului organizaţiei, creator de conţinut, evanghelist al brandului, cameleon al cuvântului, dumnezeu al formulării, empat excelent şi retor riguros a cărui menire e să facă bine şi să „spread the word” sau să se laude, franc nu fariseic, cu binele făcut. Job description-ul său însă este în continuă schimbare, prin urmare e greu să explici oamenilor într-o frază ce face concret un PR, şi deşi e un subiect popular n-am să divagez, deoarece vreau să insist pe ceva ce încă din nefericire nu se predă în facultăţile de specialitate de la noi şi anume Social Media. Un scurt tutorial sintetizat la sânge v-ar zice că internetul a făcut boom.

Parerea mea ca un mare “boom” s-a intamplat in capul autorului acestui articol, care devine tot mai cetos de la fraza la fraza. “Retor riguros”? “Dumnezeu al formularii”? In cazul asta, ceea ce s-a scris aici este formulat de dracul gol al mintii unui PR ratacit.

Aşa s-a născut web 2.0. Principala calitate a sa este interactivitatea şi deschiderea spre social sharing, aşadar comunităţile care existau, care se formează ori se vor forma au posibilităţi nelimitate de conversaţie. Reţele sociale sunt în accepţiunea mea o categorie de site-uri ce se bazează pe participarea userilor şi pe conţinutul original creat sau shareuit de aceştia. În categoria social media intră blogurile şi siteurile ce permit comentarii la articole, platforme de microblogging ca Twitter, platforme de networking profesional sau recreaţional cum sunt spre exemplu LinkedIn, Xing, Facebook sau MySpace, siteuri de social bookmarking ca Del.icio.us sau de social news cum sunt de pildă Digg ori Reddit, dar şi alte siteuri centrate pe interacţiunea userilor ca Youtube, Vimeo, FourSquares, sau Spixii.ro. Pe acest tărâm nou explorează şi testează oamenii de comunicare aplicabilitatea PR-ului. Pe acest tărâm nou s-au propagat cu viteză şi amploare nebănuită crize de coşmar pentru branduri mari ca de pildă Toyota, Nestle sau Paperchase. Pe acest tărâm nou trebuie să te afli şi tu dacă nu vrei ca în doi ani să fii o fosilă şomeră irelevantă şi atehnologică. Acum că am ajuns în acest punct iată un job description „în lucru” al noului om de comunicare 2.0 postat pe blogul lui Manafu, la care să faci un match up cu skill setul personal.

Incercam sa facem abstractie de lipsa virgulelor si, in general, a sensului in fraza. Pentru ca de aici in jos, n-o sa mai fac nici un comentariu, o sa va las sa cititi si sa va distrati: lipsa coerentei, a punctuatiei (deja prea putin importanta) si a sensului, in general, ma face sa cred ca tre sa fumez si io ceva inainte de a citi, ca poate asa voi intelege vreodata ce-a vrut autorul sa zica.

Nu ştiu în ce măsură v-am lămurit în privinţa a ceea ce înseamnă comunicarea în real life dar vreau să vă asigur că PR-ul se mută în social web şi Second Life.

Conexiunile sunt noua valută

în deşi sunt un mare fan al istoriei şi îmi place să enorm de mult să ştiu că am posibilitatea să scormonesc sau să cobor pe o scară milioane de trepte pe care sunt presărate cu fapte nu îmi place să mi se pună pe tavă o carte mai grea ca mine pe care să o învăţ ci îmi place să caut, să cercetez şi să aflu singură dacă sunt stimulată.
PR-ul şi comunicarea în general se învârt în jurul omului si Personal relations. Cel mai important skill al unui om de comunicare nu e empatia pentru toate celelalte există, nu mastercard ci templateuri.
De câte ori am citit eu dicţionarul cu termeni şi acronime de PR, marketing şi comunicare şi până nu m-am lovit de ele batere şi bt-uri ele erau simple bule stocate undeva într-un sertăraş. Greutatea cuvântului vine din experienţă.
Asta mă tot chinuiam eu să explic oamenilor că e pierdere de timp să stai închis într-o facultate de comunicare. PR-ul e un curs de o lună şi o bibliografie de maxim 10 cărţi. De altfel şi aici sunt sigură că nu vor foarte mulţi pr în asentimentul meu cei mai buni Pri din lume au venit în branşă din alte domenii ce nu aveau nici o legătură tocmai pentru că e foarte
Imparatul dezbracat care a fost prostit ca numai oamenii prosti nu vad hainele si a iesit gol in fata supusilor
– Basmele sunt cea mai malefica inventie pentru că ele nasc si inculca asteptari ce nu pot fi implinite
– Asa si cu PR mai ales ca toate modelele sunt importate din afara de pe alta piata desi cuiul se bate la fel pe toate pietele, de vorbit şi scris se vorbeşte şi se scrie peste tot. Strategie, gîndire în perspectivă, relaţii, offline şi online. Mingle! Mingle! Mingle!
– Fa din munca ta o carte de vizită, nu stiu cat de mult ajuta mumbo jumbo cu dezvoltarea personală. Evită new age hipiotisme. Gândeşte practic şi fii pragmatic.
– Cel mai mare atuu al omului de comunicare e adevărul.
– Filmele te educă. Situaţiile de viaţă te educă. Oamenii te inspiră, dezamăgesc, iubesc, cresc. A vorbi nu înseamnă neapărat a comunica.
Cercetătorii britanici, glumesc,

Cu cea mai mare sinceritate vă mărturisesc că eu sunt fan al filosofiei lui Schopenhauer în pofida misoginismului lucrărilor sale”

Si da, acesta este sfarsitul apoteotic. Acum va intreb pe voi: oare fumase ceva inainte sa scrie sau asa de incalcita ii e mintea?

Tweet