Viata simpla
Toate lucrurile din viata noastra ar fi mult mai simple daca ne-am permite sa fim sinceri cu cei din jur. Aproape brutal de sinceri, fara a fi mitocani, ca nu asta ne e scopul in viata.
Din cand in cand, ajung sa-mi pun o intrebare la care pana acum n-am gasit raspuns: de ce mint unii oameni fara miza? Iar cand ma refer la minciuna fara miza, vorbesc strict despre acele momente in care minciuna nu are niciun sens, iar motivele care au dus la exprimarea ei sunt total necunoscute. Adica nu e mai simplu sa spui “nu pot/nu vreau/nu am chef”, decat sa inventezi ceva total alambicat pentru a te scuza dintr-o chestie pe care nu vrei s-o faci?
Imi vine in cap un exemplu graitor, intamplat cu niste ani in urma. Vorbisem cu una dintre prietenele mele sa ne vedem la o cafea intr-o sambata. Fara un motiv anume, doar sa mai povestim una-alta. Vineri dupa-amiaza ma suna si imi spune: “tu, nu mai pot veni la cafea; trebuie sa plec la bunica-mea, e bolnava, mergem cu totii etc.” si s-a apucat sa-mi toarne o poveste despre ce necajita e ea ca-i bolnava buni, ca mai aveam putin si ii spuneam ca vin cu ea, sa-i fiu sprijin la greu. Nu renuntasem la cafeaua de sambata, am stabilit o intalnire cu altcineva. Si cum ma plimbam eu linistita pe centru, pe cine vad la masa unei cafenele? Pe “prietena” mea impreuna cu o alta cunostinta de-a noastra, stand la povesti. Reactia mea? Am inceput sa rad. Le-am intrebat de sanatate, le-am urat distractie faina si am plecat mai departe. De ce sa te chinui sa minti cand puteai sa spui “ma vad cu altcineva, hai sa ne intalnim alta data.”?
Am invatat ca timpul meu e foarte important si in niciun caz n-o sa-l irosesc incercand sa incropesc minciuni cusute cu ata alba, fara insemnatate reala sau incercand sa inteleg minciunile altora care, dupa ce mint, uita ce-au mintit si te fac sa descoperi adevarul fara sa vrei.
Oricum n-o sa inteleg niciodata de ce oamenii prefera sa minta in loc sa isi asume ceea ce simt si gandesc. Respectul e ceva ce se construieste in timp, iar pentru oamenii care mint asa, fara motiv, doar de dragul de a iesi cumva deasupra, nu pot sa am altceva decat un usor sentiment de mila. Sigur ca viata simpla, deciziile simple, lucrurile gandite simplu ar aduce acel minim de respect reciproc, dar cu unii nu se poate si pace.
E pacat ca sunt oameni, buni in esenta, care nu stiu sa vorbeasca deschis. E pacat ca timpul folosit pentru a construi o imagine a acelor oameni e complet irosit cand se intampla sa vina cu o minciunica de asta fara importanta majora, dar definitorie pentru a sterge tot ce stiai pana in acel moment.
Viata devine simpla atunci cand invatam sa fim sinceri cu cei care ne sunt alaturi.
tare faza, parca am mai citit-o la Caragiale 😀 ! Plecand de la premiza inclinatiei native catre minciuna nu ar strica sa mai verificam corectitudinea cunostiintelor sunand atunci cand le vedem pe undeva si sa incercam sa aflam unde sunt!
Oltea, cred ca ar fi 2 explicatii: inca nu stim sa spunem “nu” si teama de a nu supara printr-un “nu” politicos. si chiar si tu spui ca “nu stiu sa vorbeasca deschis”. nu stiu, se tem si atunci gafeaza si mai tare.
depinde de noi sa evaluam gravitatea situatiei
Vali, Caragiale a fost un pamfletar, eu sunt un biet blogger cu dileme existentiale :))
Luiza, prieteniile ar trebui sa fie scutite de astfel de temeri. Eu asa cred.