Am fost aseara la a doua mea intalnire de bloggeri. Mi-e putin ciudat sa merg la intalnirile astea pentru ca nu ma consider blogger, sunt doar un om normal cu un jurnal public. Insa, blogger sau nu, m-am bucurat ca m-am prezentat la Funky (un barulet dragut, cu muzica retro, in Unirii).

M-am simtit putin stinghera la inceput (cei care ma cunosc stiu ca nu am prea multa timiditate in mine), si asta din cauza ca toti cei prezenti pareau a se cunoaste foarte bine si deja erau angrenati in discutii. Insa dupa o bere si o jumatate de ora mai tarziu, nimeni nu mai parea sa aiba probleme de adaptare la grup. Bineinteles, nimeni nu a discutat despre bloguri si profitabilitatea lor, ceea ce m-a bucurat foarte mult, in schimb Dan (DeCe) si Cristi (Khris - savuros omul) s-au apucat de spus bancuri si ambii au un talent deosebit in a face asta. Am ras cu lacrimi si dupa o vreme am decis sa mergem sa mai si dansam. Pana la urma, dupa un intreg periplu prin Unirii, am aruncat ancora in D’arc, iar de aici inainte nu mai putem povesti foarte multe. Lumea s-a distrat, a dansat, a baut si s-a simtit bine, iar cine zice ca bloggerii n-au viata decat in spatele monitorului, se inseala amarnic.

Tinerea mea de minte si lipsa agendei din dotare m-a facut sa nu tin mintele blogurile tuturor celor care au fost prezenti la intalnire, drept urmare imi cer scuze fata de toata lumea si promit sa updatez postul asta cu linkuri de indata ce se va indura cineva de mine si-mi va trimite o lista. Bineinteles, dupa ce se vor trezi, sunt convinsa ca am fost cea mai matinala dintre toti in dimineata asta. DeCe, se aude?

Printre cei prezenti: DeCe, Khris, Richie, Ionesta, Cristi, Oana, Bloodie, Vali, Andreea, Cami, Daciana, Zoran - sef de Funky, Neox, Ovi, Tudor, Radu, Ioana. Marele absent al serii a fost Nuzzu, care a fost sunat insistent de catre destui dintre participanti. O fi avut omul treaba…

LE: a aparut Zelist de Timisoara si am up-datat lista participantilor:

…inspiratie. Si chef. Trebuia sa merg la Salzburg, n-am mai plecat din motive tehnice. La naiba, imi vine sa injur. Incerc sa ma abtin si sa ma calmez.

Cred ca diseara merg in plimbare la intalnirea bloggerilor din Timisoara. Sunt intotdeauna dornica sa cunosc oameni noi, chiar daca in ultima vreme am fost mai ciufuta decat de obicei. Bine ca e DeCe-ul pe acolo, ca altfel nu stiu daca as fi avut curajul sa imi arat fatza blajina (!).

Weekendul asta prevad niste zile gretos de romantice. Adica imbratisari lungi si duioase cu patul din dotarea apartamentului meu. Cu alte cuvinte, o sa dorm ca valiza in gara. La vot tot nu ma duc.

Si un fel de PS mic de tot: ma ‘nerveaza de nu mai pot cand se cearta astia prin blogosfera. Mai ales cand e vorba de doi oameni pe care nu-i cunosc in realitate, dar pe care ii apreciez foarte mult. Copii, potoliti-va.

Am plecat sa-mi caut cheful de viata pe sub pietre.

Treaba asta cu sefia nu e tocmai usoara. Si pentru ca m-am hotarat sa dau o mana de ajutor celor care vor sa fie sefi cautand cu nea’ gugal, iata cateva sfaturi despre cum sa fii un sef adevarat:

Daca ai ajuns sef prin promovare de la corespondenta (sau secretariat), nu uita sa le aduci aminte colegilor tai ca doar tu esti ala care a fost remarcat de catre inalta conducere. Ei, niste prosti, au noroc sa se afle in preajma unui inteligent ca tine.

Fii atent la problemele lor. Asculta-i. more…

Nu intentionam sa bag in seama campania asta electorala, pentru simplul motiv ca nenorocitii astia din politica au ajuns atat de magari si s-au dedat la atatea lucruri ieftine, incat mi-e sila.

Ieri am vazut la Nevasta un post despre votul de duminica, care mi-a placut. Ce nu mi-a placut a fost un comentariu in care ni se spunea ca altii au murit pentru a avea noi drept de vot. Corect, dar cine spune ca trebuie sa imi placa vreunul dintre astia care candideaza la un loc de dormit in parlament? Cei care au murit, au murit si pentru dreptul de a alege. Iar eu aleg sa nu merg la vot. Ia mai lasati-ma cu formularile astea populiste, ca 80% dintre astia care comenteaza despre cei care au murit au stat in casa la caldurica atunci cand a fost revolutia din ‘89.

Insa ce am vazut azi la Zoso, m-a facut sa ma umplu de sila. Adica cum, frate, voteaza-ma, ca-ti dau salamu’ si pestele? In halul asta de lispa de respect au ajuns cretinoizii aia de la psd (nu merita litere mari), alipiti de pc(r)-ul lui felix (din nou fara litere mari), incat vor sa-si asigure voturile cu mancare+un batic? Destul de grav e ca s-ar putea sa-si fi castigat electorat in felul asta, doar se stie cat de fomist e romanul si cum se bucura el cand primeste ceva moca. Doamne fereste sa puna mana sa munceasca, poza aia cu “sinistratii” inundatiilor care stateau la una mica la crasma satului (in timp ce apa le ajungea pana la genunchi) n-o fi facut ocolul internetului degeaba.

Eu nu vreau sa conving pe nimeni sa nu voteze. Fiecare e liber sa faca ce vrea. Poate va convinge Groparu sa mergeti la vot.

LE: DeCe are si el un clip interesant. Poate ca daca nu-i vreti pe pesedisti, ii vreti pe ei. Pfff….

Ca si cand nu mi-ar fi fost de ajuns rahaturile din ultima vreme, ieri dupa amiaza am constatat ca am fost praduita de portofel si de telefon mobil. Portofelul era fara bani, dar plin de acte, telefonul nu era cine stie ce, dar avea o cartela plina cu numere de telefon importante. Partea cea mai urata este ca mi-au disparut din birou, mai exact din geanta, ceea ce e si mai neplacut, ca n-as vrea sa suspectez de furt lumea care circula prin biroul asta.

Asta este, shit se tot happens lately si eu ma tot montez sa nu ma mai gandesc la ce-i rau. Oricum, azi dimineata m-am dus cu teama spre locul in care am parcat masina, ca la norocul meu din ultima vreme ma gandeam ca poate a disparut si ea.

Asa ca azi o sa iau cina cu Prietena mea si intentionez sa ma plang putin, asa, ca sa nu uit ca toate mi se intampla numai mie…

LE: Mi-a venit in minte o scena dintr-un film, din “Asfalt Tango” mai exact, in care Mircea Diaconu incerca sa o faca pe sotia fugara (si care nu mai vroia sa vorbeasca romaneste) sa spuna clar si raspicat cuvantul “cacat” si ea refuza categoric. Iar mai tarziu, cand aceeasi sotie fugara era sa fie violata in benzinarie, ea a scos pe gura una dintre cele mai mediatizate injuraturi romanesti. Asta e ceva de genul: degeaba iti refuzi starile, pana la urma ele vin peste tine mai navalnic ca tsunami-ul din Asia.

LLE: Am schimbat si tema, cealalta era prea colorata. Pareri?

Mda, cam asta cauta lumea pe nea Gogu si da de mine:

“nebuloasa” - posibil sa fiu eu, dar si mai posibil sa dai de “Ochiul lui Dumnezeu” sau “Nebuloasa Inimii”; cum ti-o fi norocul

“nebuloasa.info” - aici dai de mine sigur, desi daca stii terminatia aia de dupa punct, de ce te mai chinui s-o cauti pe gugal?

“sfaturi pentru parul sec” - n-am; poate doar pentru capul sec, desi probabil ca as vorbi la pereti

“sunt sef…cum ma comport” - probabil ca un idiot, ca altfel n-ai avea nevoie de gugal sa-ti zica ce sa faci

“youtube cutiuta muzicala” - nu mai bine mergi direct pe youtube? mi s-a spus ca gusturile mele muzicale sunt cam invechite…

“intalnirile aranjate cum sa ma comport” - fii original/a; ia-ti o haina din bile roz, am auzit ca se poarta

“cum sa fii un bun sef de magazin” - iarasi tu?

Pe chestia asta cu sefia si intalnirile aranjate, poate o sa ma apuc de tutoriale :))

Mda, motive de sters cateva zile cu buretele, pentru ca:

- am fost batuta la cap de toata lumea cum ca muncesc prea mult;
- am facut nenumarate drumuri intre Arad si Timisoara, pana am invatat toti copacii de pe marginea drumului; le-am dat si nume si ii salut de cate ori trec pe langa ei;
- am asistat la perchezitionarea tuturor celor care intrau in Club Moskeea din Arad; ce naiba, chiar atatia interlopi sa fie in orasul ala?
- am intalnit un idiot care isi zice area sales manager, de o aroganta cumplita; care stie absolut TOT ce se poate face in implementarea unui produs nou pe piata; si da sfaturi; nu-i bai, l-am linistit din doua fraze;
- m-a dezamagit un prieten; acu asta e, se mai intampla si de astea; dar trebuie sa recunosc ca m-a durut putin mai mult decat credeam;
- am descoperit ca masinuta mea nu-i chiar atat de buna la drum lung; oare ar trebui s-o duc la doctor?
- a nins si eu n-am cauciucuri de iarna;
- am dormit doua ore sambata noaptea si aproape deloc azi-noapte; din motive de oftat intr-una.

A fost, totusi, o parte placuta: spectacolul Showtime din Bunker. Baietii astia sunt tot mai buni si le multumesc pentru o ora si jumatate de ras cu lacrimi.

Sper ca doar weekendul meu a fost nasol.
-

Eram in Timisoara de cateva zile si deja nu-mi mai gaseam locul. Vroiam sa muncesc, sa ma simt utila, sa nu mai stau pe capul prietenilor mei. Eram un om fara trecut si fara viitor, vedeam un zid si in spatele meu si in fata mea. Cat am plans in zilele alea, nu cred ca am plans adunand toate lacrimile vietii mele. Poate ca de aia acum nu mai plang deloc. more…

Da, prietena mea de suflet vroia sa ma salveze din nebunia pe care singura mi-o creasem: alcool, cluburi, munca multa. Nici eu nu stiam cat o sa mai rezist, iar ea ma chema necontenit la Timisoara. Aveam nevoie de un sprijin, de un om care sa ma scoata din mocirla, simteam nevoia unui suflet langa mine, ultimul an de casnicie si golul de dupa divort imi erau de ajuns si nu mai vroiam sa fiu singura. Asa ca, pentru a doua oara in viata mea, m-am indragostit de un barbat puternic si sigur pe el. more…

Si cum ziceam in postul anterior, iubitul meu se vedea pus in situatia de a-si infrunta oarecum trecutul, de a accepta in sanul familiei femeia care nu cu mult timp in urma ar fi trebuit sa-i devina sotie. Nu mai trebuie sa spun cum ma simteam eu, parca-mi cazuse cerul in cap, mi-era teama de trecut, prezent si viitor in egala masura. Cine a iubit vreodata, stie la ce ma refer. N-am prea avut incotro, a trebuit sa-mi ascund undeva intr-un colt gandurile marsave pe care le nutream in prezenta domnisoarei in cauza si sa ma comport cat de civilizat pot. Am si reusit, in ciuda faptului ca, de cate ori ne intalneam in familie plutea un fel de jena prin aer de stateau toti cu capul in jos. Eu nu, n-aveam de ce. more…