A venit si ajunul Craciunului. Eu ma pregatesc sa plec la Sibiu. iar in perioada care urmeaza, n-o sa stau prea mult online, ci o sa ma bucur de vacanta, prin zapada. De=o mai fi.

Multumesc pentru ca ma cititi, multumesc pentru laude si, mai ales, multumesc pentru critici. Am crescut datorita voua.

Sa aveti parte de tot ce va doriti. De fapt, nu chiar de tot, sa mai lasam niste dorinte si pentru la anu’ Dar mi-as dori, pentru mine si pentru voi, multa sanatate. Ca asta am invatat eu in anul care aproape se incheie: ca daca nu avem grija de noi si de sanatatea noastra, nu putem sa facem nimic altceva.

Sarbatori fericite sii un an nou mai linistit!

…dar fac curatenia de Craciun. Multa mizerie, dom’ne, multa mizerie…

Zapada asta mi-a adus niste amintiri care sunt atat de indepartate incat par din alta viata.

Eram in clasa a noua cand l-am cunoscut pe Cosmin, varul celei mai bune prietene ale mele din timpul liceului. Bucurestean la origine, s-a mutat in Sibiu la facultate pentru ca vroia sa fuga de nebunia Bucurestilor si, in plus, mostenise o casa de la o matusa, asa ca i s-a potrivit numai bine. Prietena mea s-a cuplat cu el (ho, nu sariti, ca erau veri de gradul 2 sau 3), asa ca eram mai tot timpul in vizita. La el am ascultat Guta prima oara (pe vremea aia canta muzica tiganeasca adevarata, care mi-a placut atunci si imi place si acum), la el am auzit Tom Waits si m-am indragostit iremediabil, el mi-a dat o caseta cu Sade, pe care am dus-o acasa si i-am returnat-o dupa vreo doi ani.

Cosmin avea doi prieteni foarte apropiati: pe Ovidiu si pe Liviu. more…

Requiem for a dream
Asculta mai multe audio Blog

Lac zbuciumat de valuri adanci, izvorate din el. Vant de neliniste cu frunze mangaindu-mi fata pe care incep sa apara riduri fine. Cuprinde-mi sufletul si tine-l in causul palmei tale, ia-l acolo ca eu nu-l mai vreau. E sensibil si nu se potriveste in mine.

Tornada in mintea mea, rasarita din mine. Clipa peste clipa, cladind trecut, si viitor inlantuit in prezentul haotic. Iarba, verde, deasa, cu radacini galbene, uscate. E o iluzie frumusetea ei, in careva zile toata uscaciunea va iesi la suprafata si va oripila pe orice o va vedea.

Zid de foc, mistuind pe oricine se apropie. Vuiet infernal de sirene, oameni cu furtune in maini nestiind ca apa nu are cum sa-l stinga. E foc mistuitor, arde pasiuni si purifica suflete. E focul meu, intins in jurul meu, ma apara, ma protejeaza si VA ARDE!!!

Sunet de pian intr-un vartej psihotic, chinuie timpane si mangaie minti incrancenate. Muzica alienatoare in vartej de turn cococat pe munte, vine sa-mi lase chinul sa plece.

Requiem for a dream. Drogat fara sa stii, dependent pe viata.

- E luni. Bleahhhhh….

- Sambata am fost in Bierhaus, la clubul de joc. Am ras de m-am imprastiat, jucand Uno pana la 2 noaptea. La un moment dat, atat de tare radeam, ca aproape m-am inecat de ras. Horia stie. Si Rob la fel.

- Azi am rezolvat cu “noaptea dintre ani” (ce ma irita expresia asta). E o premiera, avand in vedere ca de vreo 15 ani incoace, ma hotarasc undeva intre 28 si 30 ianuarie decembrie, adica.

- Ma intreb de ce cracu’ meu Shupap asta (Stefan Banica, pentru neinitiati) are concerte la care-i full de fiecare data. Info Pro are un concurs stupid cu premii in bilete la concertul (concertele, ca-s nenumarate) de Craciun al lui Shupap. Chestia idioata e ca le pune pe fetele alea care suna sa urle ca si cand ar fi la concert, ca sa-si merite biletul. Scot alea niste oracaieli de te ia instant durerea de cap: “yyyyeeeeiiii, Stefaaaan, ce bine-mi pare ca te vaaaaddd!!”. Penibil.

- Nush ce stiti voi, dar 2 grade in Timisoara inseamna frig, nenica. Si daca mai bate si un alizeu de ala fin, vai de sufletelul alora care se avanta pe sub cerul liber.

- NU VREAU ZAPADA!!! E clar?

- Am vazut un film care m-a bagat in sperieti, la propriu: “I know who killed me”. M-am uitat abia la jumatate din el, cu lumina aprinsa, pe ecran mic si cu un ochi la Echofon. Mno.

- Peste tot numai colinde, Mos Craciuni, zurgalai, sanii, globuri, becuri stralucitoare, veselie. Hah.

- Sa mai si muncim. Zic.

Oamenii astia de la Eventura iar s-au apucat de facut turnee. De data asta, unu’ mic, ca doar si pentru ei vine Craciunul. Si revelionul. Ah, si au si oferta de revelion. Dar s-o luam pe rand.

Bordea si Micutzu is moldoveni, ma. De aia neaosi, cu grai si apucaturi de acolo. Si au stat ei si au cugetat, o vreme, dupa care au spus: “Ce-ar fi sa ne apucam noi sa merem prin tara asta si sa le zicem uamenilor ce fain ii sa fii moldvean?”. Si asa s-a nascut show-ul de stand-up moldovenesc. Uite ce zice Bordea despre acest concept: more…

Ma, io nici n-am stiut cum il cheama pe asta, fara sa dau un search pe Google. Dar, de nu stiu cata vreme, il vad, sporadic, pe la teveu sau il aud la radio, la Info Pro, cu cate o emisiune stupida.

E sec, fara umor, arata naspa si io nu inteleg de ce il tine Media Pro de atata vreme. Am auzit ca ar fi fost actor, dar sigur e unul extrem de prost daca nu-mi aduc aminte sa fi jucat in nici un film. Desigur, exceptand Media Pro Pictures.

Aseara am auzit la radio ca Info Pro sarbatoreste nush cati ani de emisie si au 100 de tricouri semnate de 15 vedete. Imi amintesc ca am auzit de Andra, Oana Cuzino, Andi Moisescu, Mitza de la Bere Gratis si….Busu. Cine cacat vrea un tricou semnat de Busu? De ce l-au pus pe Busu sa semneze pe tricouri? Aaaahhh, vai de capul nostru daca pana si busu e o vedeta in tara asta. De fapt, ce ma mir, e tara in care se vorbeste la nesfarsit despre Nichita, Roxy Manelista si Fernando de la Caransebes…

Pentru ca in articolul de acum cateva saptamani vorbeam despre profesorii care mi-ai fost dragi si care mi-au marcat personalitatea, intr-unf el sau altul, azi vreau sa povestesc despre acei profesori care n-au fost atat de mult pe placul meu, dar care au ramas, totusi, in amintirea mea, prin diverse intamplari.

Primul de care imi amintesc e fostul meu profesor de matematica din gimnaziu. N-a fost prof la clasa noastra decat un an, dar in anul ala am fost mai mult decat chinuita de orele de matematica. Bine, eu eram in general chinuita de orele de mate, nefiind contruita pentru materii reale, invatat formule si alte chestii de genul asta. Acest distins domn profesor avea o metoda foarte draguta prin care ne chema la tabla in fiecare ora: more…

Am in cap ideea despre postul asta de vreo doua saptamani deja. Bantuind io Twitter-ul, intr-o seara, ma pun la “povesti” cu Bad Pitzi si Geo Atreides, incercand sa ne dam seama daca femeia care a scris articolul asta e proasta sau nu. Articolul trebe citit musai, inainte de a citi ma jos.

Buuun. Concluzia mea e ca fata aia nu e proasta, doar naiva. De ce naiva? Pentru ca are impresia ca va putea fi amanta toata viata, chiar daca pielea i se zbarceste, fundul i se lasa, sanii nu mai sunt la fel de fermi, in ciuda orelor de la sala dublate. Pentru ca nu poti opri timpul si nu poti trai in superficialitate toata viata.

Nu, nu o judec, nu-i treaba mea sa fac asta. Nici nu dau cu pietre, fiecare e liber sa faca exact ceea ce-si doreste, sa-si traiasca viata cum crede ca e mai bine. Dar nu sunt de acord cand spune ca “amanta miroase a parfum si nevasta a ceapa”. Am fost si nevasta si amanta si, in ambele cazuri, pielea mea intotdeauna a mirosit a parfum sau a crema delicata de corp. Asta pentru ca nici mie nu-mi place sa miros a ceapa, iar in ziua de azi putem folosi dusul cu incredere.

Nu cred ca o amanta are parte numai ce e mai bun. E adevarat ca nevasta e acolo si la ce e mai greu in viata, dar oare nu asta e esenta? Sa ai langa tine un om care te sprijina, pe care sa-l sustii si cu care sa treci, de mana, prin tot ce e frumos sau urat in viata? Sa fim seriosi, o amanta e destinata sexului si atat, nu cred ca vreun barbat merge la altele pentru a gasi un suflet cald si iubitor, caruia sa-i declare o iubire pura si neintinata.

Sa nu-mi spuna nimeni ca femeia care a scris acel articol nu-si doreste o familie, copii si un sot caruia sa-i spele sosetele si sa-i calce camasile;eventual, sa-i mai si gateasca, din cand in cand, cu dragoste. Dar, probabil, dezamagirile anterioare o impiedica sa dea glas acestor dorinte si atunci se pune la adapostul afirmatiei “vreau sa fiu amanta pe viata”.

Treaba asta cu amanta merge o vreme. E sigura, e fara suferinte, fara asteptari. Desigur, presupune mult efort, ca nu e usor sa fii proaspata si apetisanta de cate ori are el vreme sa dea o fuga. Dar sa nu-mi spuna mie cineva ca, pe la 35-40 de ani, femeia asta n-o sa se sature de viata asta desueta. Parerea mea…

Pentru ca, oricat de dragi mi-ar fi oamenii aceia, am o perioada enervanta de introspectie si simt ca nu mai rezonez cu astfel de activitati vesele. In plus, orgoliile mele crezute ascunse, se mai revolta si prefer sa stau acasa si sa-mi vad de ale mele decat sa asist la niste atitudini care imi provoaca…dezaprobare

In alta ordine de idei, dragii mei bloggeri, ne vedem la anu’, daca toate o fi bune si frumoase. Pana atunci, ne citim.