Adevaratele satisfactii

Ma stiti ca incerc sa promovez baschetul cat pot de mult. Orasul asta are si alte sporturi, e adevarat, dar sa le luam pe rand, poate-poate reusim sa detronam suprematia fotbalului in inimile noastre (zic noastre asa, generic, ca in inima mea nu se mai afla de mult pe locul I). Asa ca, inevitabil, orice discutie mailunga pe care o am cu cineva, ajunge si la subiectul acesta atat de drag mie.

Cu cateva zile in urma am intalnit un prieten pe care nu-l vazusem de mult. Om misto, cu o oarecare experienta de viata si cu niste idei destul de fixe in cap, destule cat sa provoace niste discutii destul de aprinse pe subiectul “sportul in Romania”.  Ca n-avem fonduri, ca oricum n-avem sportivi, ca nu e fotbalul ce sti ce minune, dar nici alte sporturi nu sunt. Eu ma plangeam ca rubricile de sport de la televiziunile nationale sunt asasinate de fotbal, el zicea ca nu, ca sunt si alte sporturi. Ma intrebam la ce Dumnezo de stiri se uita el, ca alea pe care le vad io is niste mizerii. 

Bineinteles, ajungem la baschet, iar el imi spune ca noi n-avem campionat national, ca nivelul la care se joaca e unul scazut rau. eu ma uitam la el ca la sfintele moaste (ca nici din alea nu inteleg nimic), pentru ca stiam sigur ca echipele din prima parte a clasamentului se bat oricand cu echipele mari de baschet din Europa. Si il intreb: “Da’ tu mergi la toate meciurile de baschet din Timisoara? Ca no, merg si eu, iar ceea ce zici tu nu se pupa deloc cu realitatea din teren.”

Iar el imi da bomba: “Aaaa, pai nu mai merg de aproape doi ani la baschet.”

Bine mai omule, adica noi stam aci de 20 de minute si discutam in contradictoriu si tu nu stii exact despre ce vorbim? Pai sa vizionam un meci de baschet authoton si apoi sa ne dam cu parerea pe subiect, cu exemple si tot ce trebe.

Mare mi-a fost satisfactia si fericirea sa-l vad miercuri la sala. Si joi la fel, adica la ambele meciuri ale BC Timisoara din playoff-ul campionatului national si ma bucur ca o discutie, fie ea si in contradictoriu, mai aduce cate un suporter la sala. Unul cate unul si uite cum ne facem tot mai multi :)


11 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *