Angajat – o postura care si-a pierdut sensul
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja.
De ceva vreme ma confrunt cu tot felul de situatii in care imi dau seama tot mai mult ca a fi angajat undeva este doar o situatie care iti aduce niste bani, fara sa fie nevoie sa fii prea implicat in ceea ce faci.
Sensul pe care il vad eu, pe care l-am si practicat de altfel, este acesta: m-am angajat ca, impreuna cu cei care mi-au oferit un loc de munca, sa facem firma/locul/afacerea mai buna si mai puternica; sa-mi dau toata silinta sa nu mi se reproseze nimic si sa nu las lucrurile la voia intamplarii.
No, in ultimele zile, am dat peste niste angajati de astia care sunt absolut convinsi ca sunt de neinlocuit, in ciuda faptului ca nu fac nimic esential pentru compania care lucreaza. La care initiativa inseamna “hai sa punem bete in roate si sa avem atitudini de cacat” daca seful/patronul/responsabilul de proiect doreste sa faca niste modificari care afecteaza programul de lucru (adica se adauga niste ore de lucru in plus, platite), pentru a imbunatati situatia actuala.
Uneori am impresia ca doar mie mi se pare foarte aiurea ca un angajat sa spuna: “Ba (“ba” fiind seful) io iti zic sa nu faci chestia asta, ca n-are rost”, fara a da nici o argumentare, doar de dragul de a zice ceva. Parieristi care au de comentat la absolut orice schimbare, ca doar ei sunt angajati de mult si stiu mai bine cum merge treaba. Adica sunt de acord sa ai ceva de spus, in calitate de angajat, dar de ce ai vrea sa distrugi din fasa, cu atitudinea ta, orice chestie care ar putea fi benefica?
Eu cred ca oamenii astia uita un lucru esential: patronul/angajatorul conduce o afacere de succes de ani buni. Toate deciziile s-au luat in decursul acestor ani si uite ca firma a crescut foarte mult. Daca angajatii astia sunt atat de buni ma intreb oare de ce nu au si ei, la randul lor, afaceri de succes si prospere, asa cum au angajatorii. Numa’ zic.
Poate aveti voi alta parere.
Tweet
Te-ai lovit de reactiile descrise pentru ca majoritatea oamenilor accepta foarte greu schimbarea si se complac in mediocritate.
Pe de alta parte, sa imbunatatesti situatia actuala, marind durata de lucru, este solutia unui management slab. Poti sa maresti cat vrei tu durata de lucru, dar productivitatea, in cel mai bun caz, va ramane aceeasi. Sau poate vroiai sa spui altceva si te-ai exprimat gresit.
In general, daca oamenii sunt motivati doar de bani, le lipseste un lider.
@Victor, sa zicem ca firma la care se impun mai multe ore de lucru face web development si a primit doua proiecte care trebuie terminate intr-o anumita perioada de timp. Tre sa lucrezi mai mult, nu? Sau ca e o firma de organizare de evenimente care are de facut 3 evenimente in aprox aceeasi perioada de timp. Si exemplele pot continua.
Ai dreptate, lipseste un lider.
Nimeni nu este de neînlocuit. Vai de capul lor, cei care trăiesc cu impresia asta. Pentru îmbunătățirea unei afaceri/firme etc nu ai cum să vii cu faze de genul: “Fă așa pentru că eu zic că doar așa este ok” fără să ai niște argumente foarte bine definite, iar un șef care acceptă asta, este clar că habar nu are cum să-și conducă afacerea și mai ales nu știe ce să ceară de la angajații săi.
We should fundamentally rethink what it is to “work”for “somebody”. Essentially, we should all be (micro) entrepreneurs. In the West, this realization is already taking a strong foothold. Romania is bound to follow, soon. Why not start today? 😉
Eu as completa: te-ai angajat sa faci toate lucrurile alea contra unei remuneratii care sa iti convina.
Mie nu mi s-ar parea ok daca dintr-o data firma la care lucrez s-ar hotara ca vrea sa ne creasca programul de lucru la 9 ore/zi, permanent. Am stat cand a fost cazul peste program, cand erau urgente, dar asta s-a intamplat rar. Dar din ce spui tu rezulta ca patronul vrea sa creasca programul de lucru (chiar daca platit) pe o perioada nedefinita. Pentru ca eu poate vreau sa fac altceva in orele alea, care pentru mine e mai important si nu vad de ce te-ai supara pentru asta.
Daca e pe o perioada scurta e alta treaba. Dar pe o perioada mai lunga solutia buna mi s-ar parea pur si simplu cresterea numarului de angajati. Ma gandesc si la faptul ca eficienta scade pe masura ce creste numarul de ore de lucru.
Eric, i soooo love you when you present in a simple manner your healthy mentality. But I don’t think Romania is ready for it. Yet.
Nebu, romanul are multe metehne, asta e clar. Din ce spui tu insa e problema de management. Si eu, daca as innebuni sa ma incurc, as putea avea angajati pe web development. Pai tu crezi ca ala care spune “las-o moarta” mai prinde ziua de maine? Daca e de munca, muncim. Nu sunt de acord cu munca moca, deci angajatii ar fi remunerati suplimentar pentru hei-rup, dar ultima data cand am verificat, angajat insemna ca lucrezi pentru cineva, nu ca patronul e presul tau.
Pentru ca nu am o imagine dinauntru, nu prea pot comenta, si cred ca aici fiecare vine cu pareri din experienta personala.
Eu am lucrat mult timp la o firma unde am avut momente in care m-am implicat foarte mult, lucrand si de acasa, din timpul liber. Experienta a dovedit ca initiativele si implicarea de genul asta nu sunt recompensate pe masura implicarii.
Lumea cam stie ca pana si la companiile care se respecta, timpul lucrat suplimentar nu este recompensat cum ar trebui. De exemplu nu totdeauna stai peste program din vina ta, adica nu ai lucrat destul de repede samd. Apar lucruri neprevazute, gen intarzie aprovizionarea cu materie prima, se strica nu stiu ce aparat sau masina, altcineva greseste dar te afecteaza samd.
In general degeaba oferi mai multi bani oamenilor, programul de lucru e 8 ore si lumea isi cam aranjeaza viata in functie de cele 9-10 ore petrecute la si in drum spre servici. E neplacut sa stai peste program, mai ales cand nu stii pentru cat va dura situatia asta “speciala”. Adesea e si neproductiv, romanii nu sunt suficienti de disciplinati ca sa lucreze eficient mai mult de 8 ore. Daca angajatii nu constientizeaza ca trebuie sa lucreze suplimentar pentru a termina proiectul sau ce aveti voi acolo, atunci ma indoiesc ca un bonus la salar ii va motiva.
Cei care contesta sefii si deciziile lor sunt peste tot, de fapt ar fi o problema daca toata lumea ar fi de acord. Desigur, atitudinea face diferenta, dar poate oamenii sunt nemotivati din alte privinte decat banii, de exemplu poate exista standarde duble in firma.
Buna seara,
Cine nu intelege ca oamenii reprezinta “capitalul” cel mai important intr-o firma, este sortit (in cele din urma) esecului.
Progresul vine intotdeauna din colaborare si nu prin impunerea unor decizii. Dar lucrurile acestea difera de la firma la firma, in functie de tipul de management.
P.S. : incearca sa nu mai pui la suflet toate mizeriile. Fiecare dintre noi are anumite calitati de care trebuie sa fie constient.
Cu prietenie
Sunt prea ocupati sa-si dea cu parerea.
1. Mda! “Angajat” si-a cam pierdut, intr-adevar, sensul initial, si acum ar trebui mai degraba spus “naimit” (eventual pe termen lung, sau pe durata nedeterminata), sau – ca pe vremea odiosinistrei dictaturi – “incadrat”.
2. “Sefu’-‘i sef si-‘n sant”, si poate avea pretentia ca ordinele sale sa fie urmate ad litteram (cata vreme nu ies din cadrul regulamentar, INCLUSIV din cadrul contractului individual de munca), da’ atunci sa nu se planga de faptul ca cei mai cu experienta, desi sesizasera ca ceva e in neregula (eventual chiar fara a putea preciza CE anume, deci ilogic, doar pe baza strict a senzatiilor date de experienta) nu-i atrasesera atentia.
3. Prelungirea programului de lucru fara instiintare prealabila (ba chiar fara acordul celeilalte parti) este nu numai ilegala, ci poate FOARTE usor sa fie si imorala: chiar neglijand faptul ca individul poate sa-si fi facut un program dupa serviciu (si ca absenta sa poate zadarnici angajamentul – de-a binelea – a multe persoane care depind de prezenta sa), da’ poate omul si-a luat si o a doua slujba, ca nu-i ajungeau banii. Ce faci, il faci sa fie dat afara de la cel de-al doilea loc de munca pt cateva zile in care ai nevoie de el in plus si il platesti cu ceva in plus?
4. Loialitatea angajatilor si angajamentul lor propriu-zis SE CASTIGA, nu se pretinde! Cum te porti cu angajatii tai? Cum le intelegi problemele LOR, cum ii platesti, cum vorbesti cu ei (chiar daca ai de corectat un comportament inadecvat al lor), cum co-participi la efortul de ridicare a firmei, etc? (Nu degeaba la tara, “la claca” sau in cadrul echipei naimite, “gazda” merge primul, in fata, stabilind ritmul in care apoi inainteaza muncind toti participantii!)
5. “…patronul/angajatorul conduce o afacere de succes de ani buni. Toate deciziile s-au luat in decursul acestor ani si uite ca firma a crescut foarte mult.”
SIGUR? Poate ca firma a fost ridicata de alt conducator, recent inlocuit cu cel actual. Dar mai este posibil SI ca actualul conducator sa fi ridicat intr-adevar afacerea, dar nu PE BAZA, ci IN CIUDA nepriceperii sale (doar beneficiind de oarecari circumstante neobisnuite, deosebit de favorabile – spre ex de un monopol de facto, chiar daca nu si de jure) si acum poate fi pe cale “s-o duca de rapa”.
6. “Daca angajatii astia sunt atat de buni ma intreb oare de ce nu au si ei, la randul lor, afaceri de succes si prospere…”
Pt a dezvolta o afacere de succes, simpla implicare totala insotita de cunostinte profunde in domeniul tau de activitate nu sunt suficiente. Chiar lasand deoparte chestiunea (ne-neglijabila) a capitalului necesar a fi investit, pe langa dorinta si cunostintele de specialitate mai trebuie sa stii cum sa “muncesti cu omul”, sa “ai stomac” pt a “inghiti” toate laturile pe care le arunca “astia” in capul oricui indrazneste sa vrea mai mult, mai bun, mai sus, mai bine, sa mai stii si sa dai spaga, etc.
ATENTIE: comentariul meu – intocmai ca si textul articolului, nu se refera la vreun caz concret, ci dezbate problema “de principiu”. EVIDENT ca in majoritatea cazurilor – din pacate – lucrurile stau asa cum sunt descrise in articol si in comentariile ante-comentatorilor mei, dar eu aici “ma facusem avocatul diavolului”, aratand ca doar simpla enumerare a situatiei din articol NU acopera toate situatiile. (Ori eu consider ca e incorect de condamnat “in bloc” o categorie intreaga – de aceasta data a angajatilor care refuza sa faca ore suplimentare platite – fara a lua in dezbatere si eventualele circumstante care le-ar putea indreptati atitudinea.)
In opinia mea, subiectul propus era pe de o parte prea grav, si pe de alta parte prea general tratat, fara a acorda importanta cuvenita “detaliilor” specifice. In situatii de acest gen, in principiu trebuie analizat fiecare caz specific in parte, nu toate “la gramada”.
P.S. Dupa cum poate fi constatat, sunt un interlocutor locvace, de-a dreptul logoreic. Daca acest fapt este considerat un inconvenient, rog sa fiu atentionat. Daca ‘oi mai reusi sa intru pe acest blog, poate ‘oi reusi SI sa gasesc aceste postari, ca sa descopar atentionarea. (Comentariile precedente, de la postari ulterioare, constat ca au fost aprobate, dar n-au primit raspuns.)
Multumesc pt intelegere si ingaduinta.