Atitudine

Ieri am avut treaba prin centrul orasului si am intrat sa-mi fac niste cumparaturi la Carrefour Bega, un fel de fast food al supermarketurilor Carrefour, ca e plasat la subsolul unui magazin universal. Rafturi inghesuite, dar aranjate, n-ai ce sa ceri foarte mult de la un spatiu care nu e foarte ofertant. Mi-am terminat cumparaturile si m-am asezat la coada nu prea mare (in alta ordine de idei, nu stiu cum supravietuieste magazinul asta, nu cred ca se inghesuie prea multi sa vina la cumparaturi intr-un loc unde n-ai niciodata loc de parcare). Mi-a venit randul, iar doamna de la casierie (parea ceva sefa pe acolo) incepe sa-mi treaca produsele prin casa de marcat.

– Sa-mi dati si o punga mare, va rog.
– Io va dau, dar sa stiti ca nu puteti baga aia acolo. (se referea la pachetul mare de hartie igienica, pe care il tineam de toarta)
– Stiu ca nu, de aia am luat un pachet cu toarta, sa-l pot duce fara probleme.
– Asa, domnisoara, foarte bine, ca sunt unii care se feresc sa arate ca si-or cumparat, parca nu toata lumea foloseste asa ceva.

Termina de marcat, imi spune totalul, platesc, dau sa plec.

– Stati! Aveti un voucher pentru magazinul de sus (telefonie mobila, nu dau nume, incepe cu O si nu-i suport). Mergeti acolo, ei o sa va ameteasca cu tot felul de oferte. Ascultati-i, ca isi fac treaba, dar trebuie sa plecati de acolo cu o cartela cu numar si 5 euro pe ea.
– Multumesc, ii zic, dar n-am nevoie, eu am Vodafone.
– Domnisoara, e gratuit, oamenii isi fac promotia. Luati cartela si faceti-o cadou. Sigur gasiti un student amarat in drum spre casa, care o sa se bucure de aia 5 euro. Pe care o sa-i foloseasca sunand dupa bani imprumut pana la urmatoarea bursa.

Am luat voucherul, am mers la magazin, am luat cartela si, in drum spre taxi, m-am intalnit cu un amic care ii arata orasul verisoarei lui, in primul an la psiho. Ei i-am daruit cartela, de care s-a bucurat de parca ii facusem cadou 6 luni de chirie in camin.

Nu stiu cum o cheama pe acea doamna de la Carrefour, dar o sa merg pe acolo cat de des pot, chiar daca imi e peste mana. Pentru ca atitudinea face diferenta.


8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *