Beethoven – geniul copil

Marturisesc ca nu pot asculta muzica lui Beethoven oricand, oriunde (spre deosebire de Strauss, de exemplu – tata sau fiu – a carui muzica ma binedispune intotdeauna), are o gravitate si o tristete in ea, incat ma pot trezi deprimata, fara sa stiu de unde mi se trage. Odata cu Obiceiurile Sanatoase, insa, am ajuns la Filarmonica mai des decat o facusem pana acum si, la primul concert de pian la care am fost, am avut ocazia sa ascult o bucata de Simfonie a 9-a de Beethoven, care m-a uns pe suflet.

Cu cativa ani in urma am vazut Immortal Beloved, filmul facut dupa viata lui Beethoven, care e aproape ca un mistery thriller, pentru ca ii aflam abia la sfarsit marele secret: care e marea lui iubire. E un film deosebit, cald si face putina lumina asupra tragismului din compunerile sale, aflam putin din tristetea pe care el a simtit-o de-a lungul unei vieti, intai din cauza nepasarii parintilor lui si apoi din cauza bolii care i-a distrus auzul.

Ieri m-am uitat la mai bine de jumatate din documentarul despre viata lui, facut dupa insemnarile si scrisorile lui sau ale celor care l-au cunoscut. E, mai degraba, un film, unul chiar bine facut si urmareste destul de aproape cam toate momentele importante ale vietii compozitorului: copilaria traumatizanta, in care compunea niste sonate extrem de complicate muzical, adolescenta petrecuta in casa unei familii care a incercat sa-i ofere dragostea de care a fost lipsit acasa, tineretea petrecuta la Viena, locul in care se indragosteste si studiaza sub obladuirea lui Haydn, maturitatea in care compune si compune si compune.

Stiindu-i povestea vietii atat de bine, mi-e mult mai usor sa-i ascult simfoniile si sonatele, fara sa ma mai intreb de ce am sentimentul acela de tristete inexplicabila. Beethoven, omul care a trait prin muzica lui chiar si dupa ce a surzit, este (cred eu) compozitorul care a pus in muzica absolut fiecare sentiment al lui dintr-o viata care numai lina nu a fost.

Si altfel ascult acum Sonata Lunii, ca stiu cand si pentru cine a fost compusa:

7 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *