Copiii, tigarile si…solutia la incalzirea globala

Acum vreo doua saptamani eram la Cluj, in vizita la o prietena. Ea astepta musafiri multi, Adi Hadean se straduia vajnic cu un bob-gulas de zile mari, iar eu trebuia sa merg pana la magazinul din colt, sa cumpar niste pahare de plastic. Cu nu stiam drumul spre magazin, am rugat-o pe Raluca a lui Adi sa vina cu mine. De noi s-a lipit copilul prietenei mele, care are cam 11 ani 9 ani (m-a corectat mama lui, dupa ce a citit articolul). Un drac de copil, cu o energie care ma sperie (oare si eu eram tot asa, la varsta lui?) si incedibil de inteligent.

Ajungem la magazin, luam paharele si, pe langa, cer o sticla de Cola la doi litri si un pachet de Kent lung. Al mic, langa mine, face ochii mari, apoi se incrunta si zice: “Auzi, stii ca nu-i bine sa fumezi, nu?” “Stiu, ii zic, dar ce sa fac, asa- oamenii mari, cateodata nu se pot controla sa faca lucruri rele.”

Se uita la mine nedumerit si eu respir usurata, crezand ca am scapat. Desigur, nici vorba de asa ceva. Facem cativa pasi, copilul se intoarce spre mine si ma intreaba: “Dar ce simti cand fumezi?” Blocaj total, nu stiam ce sa-i zic: “Pai nu stiu, nu prea pot sa iti explic.” “Dar exista vreo diferenta la tigarile astea? Ca si prietena lui tati fumeaza niste tigari de alea de le strangi intre degete si se fac mentolate.” “Exista, unele sunt mai tari, altele mai slabe, dar nu cred ca as putea sa iti explic diferenta.” “Mda, stiam eu ca habar n-ai sa raspunzi, io nu stiu de ce te mai chinui sa fumezi.” Exat, am tacut, ca parea sa stie ce zice.

Mai mergem putin si ma loveste din nou: “Auzi, ar trebui sa faci un targ cu mine.” “Ce targ?” “Pentru fiecare tigara fumata, sa plantezi un copac. Ca e treaba ta ca fumezi, dar io nu vreau sa sufar.”

Corect, mi-am zis, practic e imposibil, dar in teorie el are dreptate. Oare sa ma gandesc sa ma las de fumat?


16 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *