Rusinea romaneasca
Atitudinea romanilor fata de tot ceea ce e simplu ma nedumereste de multe ori. Incepand de la haine si terminand cu transportul in comun, e o rusine sa spui ca te mai imbraci si de la second-hand, mergi cu tramvaiul sau ai o vacanta cu buget redus semnificativ din varii motive (dar nu vrei sa renunti la vacanta, asa ca te descurci cu ce ai). Telefoanele cele mai scumpe, plasmele cele mai mari si mai performante, cocktail-urile cele mai aratoase, ne mintim ca traim intr-o lume idilica, rusinandu-ne de momentele in care ar trebui sa admitem (fata de noi, in primul rand) ca simplitatea ar putea sa ne apropie mai mult.
Zilele trecute mi-am reparat ecranul telefonului, mai mult de nevoie decat de voie. Se sparsese geamul in urma cu vreo trei luni si am stat asa cu el pana cand l-am putut schimba. Nu era o suma mare, 300 de lei in total, dar am preferat sa fac altceva cu banii aia, nu sa-i dau pe reparatul telefonului, mai ales ca nu era necesar. De-a lungul celor trei luni, mai multi oameni m-au intrebat de ce nu-mi repar telefonul, iar raspunsul meu a fost “n-am bani acum sa dau pe asta”; cei mai multi s-au socat si m-au intrebat cum pot sa admit asa simplu ca n-am bani, ca ma fac de ras. Am dat din umeri si am trecut mai departe.
Cu o luna si ceva in urma am plecat la Paris intr-o excursie programata de ceva vreme. Cheltuielile anterioare plecarii au fost atat de mari incat ne-am vazut in situatia ciudata de a alege: ori nu mai plecam, ori plecam cu fix 285 de euro la noi. Ne-am facut un calcul rapid si am decis ca plecam si ca o sa strangem putin cureaua. Pana la urma, mergeam sa vizitam un oras superb si n-aveam nevoie sa stam prin restaurante si cafenele; iar pentru plimbare, e suficient sa ai cateva sandwich-uri in rucsac si o apa la 2 litri. Am crezut ca o sa-i inspiram si pe altii, am crezut ca o sa motivam si oamenii care n-au prea multi bani la dispozitie pentru a calatori, insa unele reactii m-au depasit cu totul. Am primit inclusiv mesaje care spuneau “cum poti tu, cu prestanta ta, sa spui ca ai plecat cu bani putini la Paris?” Pai ce legatura are prestanta? N-are, dar romanului ii e rusine sa admita ca poate banii nu-s asa de importanti pe lume.
Zilele trecute, in tramvai, un tanar vorbea langa mine la telefon: “stai, mane, sa ma dau jos repede, sa nu ma vada cineva ca am mers cu tramvaiul, ca saracii.” Sunt mai mult decat mirata de atitudinea asta, tramvaiul fiind, in momentul de fata, cel mai rapid mod de a strabate Timisoara, cu toate lucrarile de reabilitare din oras. Ieri, de exemplu, pe o ploaie torentiala care a tinut cateva ore, am preferat sa iau tramvaiul, pentru ca daca as fi luat taxiul as fi stat in trafic cam cu jumatate de ora mai mult decat de obicei.
Merg cu tramvaiul, imi cumpar din cand in cand haine de la second hand (e un magazin in piata Traian care e vis, au aia niste haine faine de nu ma pot abtine), plec in vacanta cu bani putini, dar cu dorinta de a vedea cat mai multe din ce-mi ofera acel loc pe care-l vizitez; nu cheltui aiurea pe tehnologie, Samsung S4 mini e perfect pentru ce am nevoie, la fel si Toshiba al meu, incerc sa duc o viata simpla, in care placerile sunt altele decat acelea de a plati nemiluit pe tot felul de capricii. Da, am si momente de criza financiara pe care incerc sa le gestionez asa cum vin, dar, una peste alta, rusinile mele sunt altele, in niciun caz acelea provocate de a admite ca “azi nu ies in oras pentru ca nu-mi permit”.
LE: TVdece au scris asta in ianuarie, anul trecut; deci nu doar pe mine ma macina subiectul.
Foto: Shame by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)
Tweet
In 2009 am mers in Viena, de vineri pana duminica, cu un grup organizat si imi amintesc ca am plecat cu 100 de euro la mine si m-am intors cu 45. M-am descurcat cu 55 de euro, din care am platit si intrarea la muzee ( cazarea cu mic dejun inclus am platit o separat).
Am intalnit si eu multe situatii asemanatoare cu cele descrise de tine, incerc sa nu imi bat capul cu asemenea prostii.
Și eu am în plan să merg împreună cu prietenul meu în Spania cu rucksacku-n spate și cu autostopu. Mi-am auzit și eu din astea: ”Cum să mergi cu ocazia? Nu ai și tu aspirații mai mari?”, ”În loc să-ți dorești să te urci în avion și să stai la hotel, tu vrei să pleci cu cortu”. T R I S T
Se numeste cramponare de statut.
Cat despre bani au ajuns un scop in loc sa fie un mijloc, asta e veche, dar comunitatile care traiesc cu bani putini sunt multe. Eu ma invart in cercuri din ce in ce mai variate si sincer am intalnit oameni care traiesc cu putin, oameni care dau si la altii cu mai mult drag decat cei care au, oameni cu care am conversatii superbe interminabile si care imi sunt momentan cel mai aproape.
Cat despre calatorii spun una – 2009: 200euro 15 zile in Praga, cazare CouchSurfing, deci gratis, apartament superb, enorm si central, bucatarie frumoasa in care gateam cu 2-3 natii diferite, grup mare cu oameni din 7 tari, 110euro trenul dus intors. – total 310 euro cheltuiti cu tot cu cadouri si de iesit am iesit si in oras ca exista si locuri frumoase si ieftine, si la muzee am fost si ne-am facut si dablaua sa mergem la un restaurant specific intr-o seara. Nu am simtit ca imi lipseste ceva si sincer cred ca puteam sa cheltui si mai putin de atat.
Ideea e ca pot sa obosesc si sa va obosesc cu povesti asemanatoare.
În 2010 am plecat cu actualul meu soț spre Mallorca. Aveam puțini bani puși deoparte dintre care jumate i-am dat numai pe benzină la mașină (pentru că am plecat cu mașina) și pe barca din Barcelona – Mallorca. Am luat cu noi actele, haine de vară și puține alimente neperisabile; nu am avut loc de cazare rezervat și nici un loc de muncă programat. S-a dovedit a fi cea mai bună decizie ever. Așa am emigrat noi spre Mallorca, unde locuim și azi. La fel oamenii din jur ne-au spus: ”cum să plecați așa, fără să știți că găsiți de lucru, fără să cunoașteți insula, o să ajungeți să lucrați slcavi la căpșuni și o să vă întoarceți cu coada între picioare în România” și alte răutăți asemenea. Aș pleca oricând undeva cu bani puțini pentru că nu îmi este rușine, e mai plăcut să te plimbi pe plajă sau prin oraș seara (gratis) decât să faci coadă la magazinele de țoale sau să umpli restaurantele. De fapt îmi e rușine de rușinea celor care se apucă să deschidă gura cu tot felul de prostioare de parcă ei au fost crescuți numai în puf.
Bun articol. Imi place.
Oai, deci ce m-am enervat citind articolul tau. Cum sa fii atat de batut in cap. Nu m-am confruntat niciodata cu reactii de-astea. Adica nu mi s-a spus mie in fata nimic din ce-ai auzit tu, dar abia astept s-o faca cineva. Abia astept. si-atunci sa se tina, ce-or sa-i auda urechile. ma mir ca ai tacut si-ai mers mai departe. n-as fi rezistat. :)) in alta ordine de idei, am scris si eu acum 3 ani despre asta: http://www.tomatacuscufita.com/2011/09/06/de-ce-%C8%9Bi-e-ru%C8%99ine-ca-n-ai-bani/
Ah, ce ma bucur ca nu sunt singura careia nu-i plac deloc efuziunile astea burgheze. Poate-poate scapam in curand de mentalitatea asta care ne mananca din demnitate, pana la urma.
De acord cu aproape tot articolul.
Exceptia? Hainele second hand. C
um sa cumperi asa ceva? Mai bine imi iau un sac de iuta, ii tai gauri pentru picioare si aia e. E 2 lei, e mai ieftin si mai onorabil.
Mai bine port blugi din targ pana sunt mai mult gauri decat stofa decat sa cumpar de la second hand.
Cand o geaca luata de la second hand cu 20 de lei e mai trainica decat una noua care costa 250 de lei intr-un magazin oarecare, te gandesti de doua ori daca mai cumperi SH sau nu. Cel mai probabil, mai cumperi.
cred ca tot astia sunt oamenii care spun ca nu isi permit o vacanta ( pentru ca probabil vacanta la care se gandesc ei costa de 1500 euro) cand le spun ca, cu banii pe care i-au dat pe o rochie pt o nunta oarecare (1000 lei) puteau merge intr-o excursie , se uita la mine ca la nebuni.. singura mea explicatie e ca oamenii astia nu prea au “dor de duca”.. am mers si cu 50 euro bani de buzunar in vacanta si cu 1000 euro si va spun sincer ca m-am distrat la fel de bine… bucuria de a vedea locuri noi , nu se compara cu nimic!… pentru mine
Ufff… ori sunt prea tânără, ori nu mă învârt ”în cercurile” care trebuie ori nu știu, dar eu asemenea reacții sau atitudini le-am întâlnit doar la școală, când eram elevă, când cei bogați făceau mișto de ”ăi mai săraci”, de ”cum n-ai bani? cum de îți cumperi de la second, vai, ce rușinos” – nu mi-a păsat niciodată, oricum, dar zic așa. Dar atât, aia a fost perioada pentru asemenea ”rușini”, în rest n-am întâlnit, zău. Sunt așa uimită, că de-asta am decis să las un comentariu! :))
Eu cu putinele mele abilitati intr-ale socialului – imagineaza-ti socul pe care l-am avut ca femeie “batrana” de 28 de ani sa aflu ca nu e frumos sa te imbraci de la SH. Adica… de ce? “Pai cum, tu n-ai bani sa-ti cumperi haine noi”? Pai pana mea, io credeam ca imi cumpar haine ca sa nu umblu in fundu gol, nu ca o expresie a unui statut financiar.
Andra, e important sa stim de ce calatorim. Daca o facem pentru a descoperi locuri noi, castigam.Daca o facem pentru a cheltui cat mai mult si a ne infunda de mancare la all inclusive…nu cred ca avem prea mult de castigat.
Anca, chiar am recitit azi conversatia cu omul respectiv (care are in jur de 30 de ani si e un sportiv respectat si cunoscut in tara). La fel de socata sunt si eu, sa stii
Moldoveanca, draga, pai daca nu te plimbi o zi intreaga cu plasuta de la Bershka prin mall si apoi prin birturi, nu existi.
De ce va pasa ce si cum gandesc snobii? Daca pe ei atat ii duce, sa critice modul de viata al oamenilor obisnuiti, n-au decat sa o faca, sa le creasca lor inima-n piept. Cunosc si eu cateva persoane de genul, dar mai mult decat un salut nu pot sa le ofer, nu-mi stric eu buna dispozitie din cauza lor.
Probabil ca cei care se rusineaza sa mearga cu tramvaiul nu prea au calatorit in strainatate. Ma intreb ce ar zice de cei care in loc sa ia taxiul merg cu… bicicleta – oh, ce rusine!
Am un xperia x10 din 2011 care se cere schimb…o fac? nu. de ce? ca inca merge ! laptopul si el e din 2008…il voi schimba ca deja e prea lent dar mereu aman asta pentru ca prefer sa ma duc in vacanta.
Vienna 2013. ziua mea. fix 200 eur ptr 2 pers pe 4 zile. ne-a ajuns. Vienna card e ft bun ca sa poti strabate orasul repede si ai destule discount-uri. Hotelul a fost 33 euro/noapte/dubla. Baie in camera.
Am mers cu trenul.
Ah si nu am credite sau card de credit. Din 2011 traiesc fara datorii, lucru care da reset ft multor oameni. Si refuz sa cumpar masina desi am permis. Merg pe jos si la nevoie cu tramvaiul.
Nu mi-e rusine, e un mod de viata care ma prinde. Fac ce place, ma duc unde vreau. Nu conteaza chestiile ce le aduni sau cat de nou e telefonul. Conteaza toate experiente si locurile care le vezi.
Foarte fain articolul
Noi tocmai ne-am intors dintr-o calatorie extinsa in Malaezia si Indonezia. Am fost plecati 5 luni si desi am tinut publica o lista foarte clara a cheltuielilor, am fost surprinsi de reactiile unora care nu vor sa creada ca am cheltuit atat de putini bani. Mentalitatea asta consumatorista a capitalismului a prins foarte bine la romani si in vacante mergen sa fim serviti si sa “spargem bani” ca doar am muncit tot anul. Am intalnit in peregrinarile noastre oameni care calatoresc ieftin indiferent de varsta si de tara de origine. In realitate nu ai cum sa realizezi ca poti sa calatoresti cu putini bani (si ca in general ai nevoie de foarte putine lucruri ca sa fi fericit) pana nu o faci. Din pacate, noi cei care calatorim ieftin si povestim despre asta, nu avem puterea de expunere a agentiilor de turism sau a VIP-urilor si prin urmare in mintea unora calatoriile sunt scumpe sau de nefacut.
Am fost cu 50 de zloti la mine in Polonia (m-am intors cu jumatate), cu 50 de dolari o saptamana intreaga in Australia (m-am intors cu jumatate) si cu 20 de euro in Germania (m-am intors cu toti) sau in Olanda (m-am intors cu jumatate).
Nu am smartphone si de-abia acum mi-am schimbat laptopul pe care il aveam de opt ani.
Tramvaiul nu-l folosesc insa decat in situatii extreme. Prefer sa merg pe jos.
Si nu mi-e rusine.
Draga Nebuloasa,
Cred ca experienta ta la Paris a fost unil din cele mai urmarite lucruri (pe anul asta) de mine, la tine. Pentru ca parea imposibil si pentru ca eram curios daca vei reusi, pentru ca mi-ai povestit ceva diferit si pentru ca parea o experienta inedita. Nu am stiut daca a fost de voie sau de nevoie si nici nu a contat, cel putin pentru mine.
In legatura cu parerile din jur…. la sfarsitul zilei tu ai vazut Parisul iar altii si-au vazut umbra. In plus, cred ca ai reusit, sa ridici ceva semne de intrebare in mintea unora. Poate nu pe moment, dar poate pe viitor te vor avea ca referinta.