Rusinea romaneasca

shutterstock_196423220 Atitudinea romanilor fata de tot ceea ce e simplu ma nedumereste de multe ori. Incepand de la haine si terminand cu transportul in comun, e o rusine sa spui ca te mai imbraci si de la second-hand, mergi cu tramvaiul sau ai o vacanta cu buget redus semnificativ din varii motive (dar nu vrei sa renunti la vacanta, asa ca te descurci cu ce ai). Telefoanele cele mai scumpe, plasmele cele mai mari si mai performante, cocktail-urile cele mai aratoase, ne mintim ca traim intr-o lume idilica, rusinandu-ne de momentele in care ar trebui sa admitem (fata de noi, in primul rand) ca simplitatea ar putea sa ne apropie mai mult.

Zilele trecute mi-am reparat ecranul telefonului, mai mult de nevoie decat de voie. Se sparsese geamul in urma cu vreo trei luni si am stat asa cu el pana cand l-am putut schimba. Nu era o suma mare, 300 de lei in total, dar am preferat sa fac altceva cu banii aia, nu sa-i dau pe reparatul telefonului, mai ales ca nu era necesar. De-a lungul celor trei luni, mai multi oameni m-au intrebat de ce nu-mi repar telefonul, iar raspunsul meu a fost “n-am bani acum sa dau pe asta”; cei mai multi s-au socat si m-au intrebat cum pot sa admit asa simplu ca n-am bani, ca ma fac de ras. Am dat din umeri si am trecut mai departe.

Cu o luna si ceva in urma am plecat la Paris intr-o excursie programata de ceva vreme. Cheltuielile anterioare plecarii au fost atat de mari incat ne-am vazut in situatia ciudata de a alege: ori nu mai plecam, ori plecam cu fix 285 de euro la noi. Ne-am facut un calcul rapid si am decis ca plecam si ca o sa strangem putin cureaua. Pana la urma, mergeam sa vizitam un oras superb si n-aveam nevoie sa stam prin restaurante si cafenele; iar pentru plimbare, e suficient sa ai cateva sandwich-uri in rucsac si o apa la 2 litri. Am crezut ca o sa-i inspiram si pe altii, am crezut ca o sa motivam si oamenii care n-au prea multi bani la dispozitie pentru a calatori, insa unele reactii m-au depasit cu totul. Am primit inclusiv mesaje care spuneau “cum poti tu, cu prestanta ta, sa spui ca ai plecat cu bani putini la Paris?” Pai ce legatura are prestanta? N-are, dar romanului ii e rusine sa admita ca poate banii nu-s asa de importanti pe lume.

Zilele trecute, in tramvai, un tanar vorbea langa mine la telefon: “stai, mane, sa ma dau jos repede, sa nu ma vada cineva ca am mers cu tramvaiul, ca saracii.” Sunt mai mult decat mirata de atitudinea asta, tramvaiul fiind, in momentul de fata, cel mai rapid mod de a strabate Timisoara, cu toate lucrarile de reabilitare din oras. Ieri, de exemplu, pe o ploaie torentiala care a tinut cateva ore, am preferat sa iau tramvaiul, pentru ca daca as fi luat taxiul as fi stat in trafic cam cu jumatate de ora mai mult decat de obicei.

Merg cu tramvaiul, imi cumpar din cand in cand haine de la second hand (e un magazin in piata Traian care e vis, au aia niste haine faine de nu ma pot abtine), plec in vacanta cu bani putini, dar cu dorinta de a vedea cat mai multe din ce-mi ofera acel loc pe care-l vizitez; nu cheltui aiurea pe tehnologie, Samsung S4 mini e perfect pentru ce am nevoie, la fel si Toshiba al meu, incerc sa duc o viata simpla, in care placerile sunt altele decat acelea de a plati nemiluit pe tot felul de capricii. Da, am si momente de criza financiara pe care incerc sa le gestionez asa cum vin, dar, una peste alta, rusinile mele sunt altele, in niciun caz acelea provocate de a admite ca “azi nu ies in oras pentru ca nu-mi permit”.

LE: TVdece au scris asta in ianuarie, anul trecut; deci nu doar pe mine ma macina subiectul.

Foto: Shame by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)


19 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *