Nu suntem judecatori
Ieri a fost ziua lui Freddie si, pentru prima oara de cand foslosesc Twitter, mi-am aratat in mod vadit preferintele muzicale, inlocuind pentru jumatate de zi poza mea de profil cu una a lui Freddie Mercury. Asa am stiut eu sa aduc un omagiu celui ce mi-a incantat adolescenta cu muzica lui.
Desigur, pentru ca pe internet nu poti sa faci nimic fara sa fii luat in balon de unul sau de altul, au fost unii care au facut misto de alegerea noastra (ca am fost mai multi cei ce ne-am inlocuit avatarele cu poze de-ale lui Freddie in diferite ipostaze). Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre alegeri si ridicol in internetul romanesc.
Pe internet, la fel ca si in viata reala, suntem (oarecum) obligati sa ne cenzuram, sa ne ascundem preferintele muzicale sau cinematografice. Doamne fereste sa mai gasesti cate o vedeta de-a noastra despre care sa zici ca-ti place (asa cum am zis eu, la un moment dat, despre Tudor Chirila), ca sigur ca se gaseste cineva care sa-ti zica “ba, da’ prost mai esti, cum sa-ti placa ala?” Nu mai vorbim de preferintele pentru branduri, e de ajuns sa spui ca-ti place o anumita marca de bere, de exemplu, ca jumate de twitter sa strige “huo, sclavule, te-ai vandut!”.
Eu sunt de acord cu parerile celorlalti. Sunt mai mult decat deschisa la sugestii si ma bucur ca sunt unii oameni care nu au aceleasi gusturi ca mine. Asta inseamna loc pentru polemici. Dar “esti prost” nu a fost niciodata un argument.
M-am intristat ieri cand am vazut un tweet care spunea “chiar asa de prosti sa fiti sa va puneti la avatare poza unui homo?”, echivalentul a “no, si o murit o drogata si o betiva, care-i problema?” sau “fata cu parul de foc si-a dat signout, hahahaha”. Pai problema e ca noi suntem oameni, nu judecatori. Ca nu avem decenta sa ne tinem gura atunci cand moare un om, ca nu avem decenta sa tacem atunci cand un om este bolnav.
Radem, de cele mai multe ori, de oameni care au facut ceva pentru lumea asta. Freddie a cantat si mi-a facut mie copilaria mai frumoasa. Amy a cantat si ne-a dat melodii misto cu care sa ne distram la petreceri sau in club. Steve Jobs a creat un imperiu, iar Madalina Manole a fost unul dintre oamenii aia care s-au zbatut sa faca ceva in Romania atunci cand toti cautau solutii sa plece cat mai repede. Toti oameni, toti cu pacate, dar cine nu are?
Nu avem drept de veto si nu suntem noi ce care trebuie sa vorbim despre caracter si sa le fim altora judecator. Cristina Bazavan are o vorba, pe care incerc sa mi-o aduc aminte ori de cate ori imi vine sa critic o forma sau alta de manifestare a artei: “Arta nu poate fi jurizata. Nu cred ca as putea sa spun vreodata ca un film e bun sau e prost, ci, in cel mai bun caz pot sa spun daca mi-a placut sau nu.”
Am putea sa incercam sa fim o idee mai umili si sa nu mai criticam tot ce ne sare in fata ochilor. Si eu o sa incerc sa fac asta, desi, poate, nu-mi va iesi din prima. Dar ziua de ieri a fost o lectie.
Tweet
Internetul a stimulat pana la extrem inteligenta artificiala a multor pelicani refuzati de societate pe simplul motiv ca fie sunt prea prosti, fie prea fuduli, fie inutili. Ei si-au gasit un scop in viata o data cu www-ul. Traiesc pentru si prin el, pentru ca e singura modalitate prin care se pot exprima. 1% din ei ti-ar spune acelasi lucru si verde in fata. Pentru ca nu pot, nu ii duce. In alta ordine de idei, io ma indragostesc pe zi ce trece tot mai tare de Cristina Bazavan, jur pe verde de nu
Hai ca mai radem de unul si de altul ca abereaza pe diverse subiecte, e una. Dar sa dai cu judecata pe ceea ce a facut un artist timp de o viata intreaga e de mare porc. Plus ca, asta e culmea, nimeni nu mai judeca arta, judeca omul, ori asta mi se pare cel putin neadecvat, cand noi, oamenii, suntem cu totii plini de defecte.
Si da, Cristina e o femeie cu niste principii foarte solide si sanatoase.
Şi măcar dacă ar fi în stare să-şi argumenteze simpatia sau antipatia sau să îşi vadă de drum, în condiţiile în care fiecare e liber să aibă ce preferinţe vrea. Nooo, dacă nu împroaşcă în toate direcţiile, nu se simt bine. Suntem un popor al prejudecăţilor şi nu apucăm bine să cunoaştem un om sau să înţelegem un lucru, că-i şi aplicăm o etichetă. Nu contează esenţa, aparenţa dictează concluziile. Da, trist şi cu atât mai trist cu cât vorbim despre oamenii care au schimbat istoria, muzicală sau de orice alt fel.
Cateodata am impresia ca numai noi avem meteahna asta, a batjocurei. Desi sunt convinsa ca si in alte parti se practica. Insa cred ca, totusi, in tarile civilizate exista mai mult respect pentru ceea ce fac ceilalti.
draga mea, fiecare asculta ce ii place. who gives a damn about haters?
U give a damn cand vezi ca nimic nu mai e sfant. M-am oripilat de cate mistouri s-au facut pe seama lui Jobs cand si-a dat demisia. Omul are cancer si eu n-am vazut nimic de ras. Pentru altii, insa, a fost ilar de-a dreptul.
Freddy a fost mare, mare de tot. Dar Romania e plina de oameni care n-au inteles nimic din muzica lui. Asta e.
Ok, deviem putin: haideti sa nu facem confuzie intre arta unui om si stilul sau de viata. Freddy, din pacate, a murit din ceva ce si-a facut singur. Asa e, muzica lui, modul in care a tras ca sa ajunga in varf, versurile lui, totul e exemplu. De urmat, sau nu… Prin mesajele pe care mi le-a transmis Queen am invatat multe despre viata si despre dragoste. Dar nu as putea sa-l am ca exemplu pe Freddy Mercury, asa cum nu as putea-o avea de exemplu pe Amy, sau pe Bon Scott… Oameni pe care ii admir pentru ce au creat, nicidecum pentru cum au trait. Bine, de aici pana la a face umor din moartea lor, e mult. Am scris un articol despre Amy Winehouse, dar subiectul a fost strict legat de modul in care ‘fanii’ i-au ridicat un altar persoanei, nu artistului.
Un fan adevarat ridica altar celui care il inspira. Daca un artist te inspira, nu inseamna ca trebuie sa il iei de model in viata.
Sa iti bati joc de moartea unui om sau de boala lui e inuman. Sa critici niste oameni pentru ca au ales sa asculte muzica unei drogate sau a unui homosexual e, de asemenea, lipsit de sens.
“Cei care descopera sensuri josnice in lucrurile frumoase sunt corupti, fara sa aibe acea calitate de a fi incantatori. Acesta e un defect.
Cei care afla sensuri frumoase in lucrurile frumoase sunt cultivati. Pentru ei mai exista speranta.” Oscar Wilde.
mai clar e articolul asta: http://richietm.blogspot.com/2009/09/artistul-si-arta.html
un fel de cainii latra caravana trece mai departe.
Te felicit ca ai scris acest articol, ai descris ceea ce simt si eu, activand in online.
M-am saturat de oprelisti pe net, nu mai vreau sa ma ascund, sa ma tem sa ma exprim intr-un anume fel(decent, fireste) despre o personalitate, fiindca apar reactii de tipul celor exemplificate aici.
Despre Amy Winehouse, Freddie Mercury, Michael Jackson etc. nu stiu mai mult decat am citit si, prin urmare, nu cred ca am vreo autoritate de a-i judeca. Cine poate sti “micile mizerii ale unui suflet chinuit” cum spunea un mare poet?
Prefer sa mi-i amintesc pe acestia pentru ce au realizat, in timpul vietii lor, decat sa stau sa-i barfesc.
Da, stiu articolul. Imi amintesc ca am incercat atunci sa fac un exercitiu de imaginatie si sa gasesc cate un echivalent in viata reala pt fiecare fraza spusa de Wilde. Evident, n-am reusit. Mai incerc o data 😀