Banii si (prea putin) importanta lor

Cred ca-s io defecta sau ceva. Banii au fost intotdeauna atat de putin importanti pentru mine, ca niciodata nu mi-am pus probleme de existenta lor. Sigur, sunt momente in care sunt vital necesari, ca nu poti trai fara ei. Toate alea necesare la supravietuire se cumpara cu bani. Si totusi, nu ma intereseaza nici banii mei, nici ai altora. Daca sunt, ma bucur de ei, daca nu-s, Doamne ajuta, ii facem cumva.

Duminica, pe drum spre Iasi. Peisaj superb, prin secuime. Munti, brazi, pietre frumos aranjate pe marginea drumului. Un vis, no. In toata visarea aia, io trebuia sa merg la baie, ca beau apa de parca n-ar mai exista ziua de maine, si tre sa ma opresc din doua in doua ceasuri. Sigur, prin muntii patriei inca nu s-au facut benzinarii, asa ca asteptam cu interes Lacul Rosu, ca stiam ca sunt ceva toalete publice pe acolo, ca la restaurante nu te primesc aia nici de glorie.

Si ajungem la Lacul Rosu, “vai, ce frumos e lacul, hai la baie”. Si mergem si mergem (scria pe niste semne ca suntem la 100 de metri de mult dorita toaleta) si mai mergem putin si ajungem la baie. Care baie era acolo unde stiam ca e, cu mentiunea ca poarta de acces era legata cu un lant si lantul era legat cu un lacat mare si gros. Chiar daca din curtea aia improvizata in jurul cladirii cu toalete se auzeau ceva manele la o boxa scoasa pe un geam, chiar daca usa de la baie era larg deschisa (chiar imbietor larg deschisa, as putea spune), chiar daca anuntul de pe usa scria, mare: Toaleta, 2 lei.

Aveam nenorocitii aia de 2 lei. Aveam chiar mai mult dupa mine, doar ca nu m-au ajutat cu nimic. Puteam sa am si 2 milioane de euro, tot n-ar fi deschis lacatul ala.

Pana la urma, cu tot cu bani, a trebuit sa ma descurc altfel. De unde reiese ca degeaba ai cu ce, ca daca nu-ti mai folosesti si capul si alte calitati (daca le ai), din cand in cand, banii nu te ajuta la absolut nimic.

Tweet