Cum ma feresc io de dezamagiri

M-am tot plans de cateva ori ca sunt dezamagita de oamenii din jurul meu, de faptele lor si de felul in care aleg sa se comporte. Adevarul e ca, de departe, cea mai mare dezamagire a fost momentul in care relatia mea “pe viata” s-a destramat dupa 7 ani. Incepand cu acel moment, am incercat sa gasesc solutii pentru a ma feri de ulterioarele depresii provocate de oamenii din jur.

Mi-am dat seama ca primul lucru pe care trebuie sa il fac e sa nu mai am asteptari. Stiu ca pare imposibil, dar, dupa 4 ani in care am lucrat la aspectul asta, pot spune ca mi-am desavarsit tehnica de slalom printre oameni. Evident, asta nu se aplica pentru oamenii pe care ii am langa mine de multi ani, de acolo am asteptari si, de cele mai multe ori, ele nu imi sunt inselate. Am o prietenie care dureaza de 16 ani si inca e “pe cai”, mai am o prietenie care e foarte recenta, doar trei ani si jumatate, dar care e la fel de solida.

In schimb, nu mai am asteptari de la oamenii noi pe care ii cunosc. Iau ca atare tot ceea ce mi se intampla, incerc, pe cat posibil, sa ma ofer asa cum sunt, cu bune si cu rele si sa nu impun nici un fel de bariera sau conditie prieteniei pe care o ofer. Si daca se intampla sa nu primesc nimic, iau ca atare si merg mai departe.

Asa s-a intamplat acum doua zile. Omul cu care am avut un fel de relatie s-a gandit ca singurul fel in care imi poate multumi pentru niste momente frumoase este sa-mi spuna ca nu vrea sa ma mai vada niciodata. Corect. Pentru ca m-am antrenat, sunt foarte surprinsa ca decizia asta a lui nu doare deloc, nu ma dezamageste si nu ma irita. E pur si simplu un moment din viata care trebuie acceptat asa cum e. Adica vine, trece si se uita.


10 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *