Cum ma feresc io de dezamagiri
M-am tot plans de cateva ori ca sunt dezamagita de oamenii din jurul meu, de faptele lor si de felul in care aleg sa se comporte. Adevarul e ca, de departe, cea mai mare dezamagire a fost momentul in care relatia mea “pe viata” s-a destramat dupa 7 ani. Incepand cu acel moment, am incercat sa gasesc solutii pentru a ma feri de ulterioarele depresii provocate de oamenii din jur.
Mi-am dat seama ca primul lucru pe care trebuie sa il fac e sa nu mai am asteptari. Stiu ca pare imposibil, dar, dupa 4 ani in care am lucrat la aspectul asta, pot spune ca mi-am desavarsit tehnica de slalom printre oameni. Evident, asta nu se aplica pentru oamenii pe care ii am langa mine de multi ani, de acolo am asteptari si, de cele mai multe ori, ele nu imi sunt inselate. Am o prietenie care dureaza de 16 ani si inca e “pe cai”, mai am o prietenie care e foarte recenta, doar trei ani si jumatate, dar care e la fel de solida.
In schimb, nu mai am asteptari de la oamenii noi pe care ii cunosc. Iau ca atare tot ceea ce mi se intampla, incerc, pe cat posibil, sa ma ofer asa cum sunt, cu bune si cu rele si sa nu impun nici un fel de bariera sau conditie prieteniei pe care o ofer. Si daca se intampla sa nu primesc nimic, iau ca atare si merg mai departe.
Asa s-a intamplat acum doua zile. Omul cu care am avut un fel de relatie s-a gandit ca singurul fel in care imi poate multumi pentru niste momente frumoase este sa-mi spuna ca nu vrea sa ma mai vada niciodata. Corect. Pentru ca m-am antrenat, sunt foarte surprinsa ca decizia asta a lui nu doare deloc, nu ma dezamageste si nu ma irita. E pur si simplu un moment din viata care trebuie acceptat asa cum e. Adica vine, trece si se uita.
Tweet
Si
si :(. Adica as vrea sa pot lua lucrurile asa de lejer cum vin, sa le accept, sa le inteleg. Cateodata insa imi e prea greu. Imi dau seama abia acum, dupa ce m-am lovit de probleme adevarate, ca nimicurile cotidiene nu conteaza deloc.
si o despartire, daca nu-mi ravaseste universul si nu pot la fel de bine si fara persoana respectiva… nu e chiar o tragedie. pacat insa de reactiile pe care le straneste.
hug day 😛 😀
Esti incredibila :). Pui raul in fata astfel incat DACA se intampla, sa fi mai putin surprinsa / caught off guard. Uneori ajuta, alteori nu. In cazul de fata … pe tine te-a ajutat. Sunt femeie, ma confrunt cu aceleasi probleme ca si tine aproape zilnic. Si in continuare imi doresc sa-mi permit sa imi pun sufletul pe tava (momentan sunt in imposibilitate
) si imi doresc o familie / copii cu barbatul pe care il iubesc.
I. Allende zicea ca nu reuseste sa-si asume ceea ce fiul ei ii tot predica: “fiecare suntem responsabili pentru sentimentele noastre si viata nu e fair”.
eu am observat ca e misto sa ai asteptari “grave”, mai degraba decat sa nu ai – in felul asta ai sansele ca tot timpul sa te bucuri ca e mai bine decat te asteptai 😀
Mi se pare extrem de familiara abordarea(ce ne mai mira!!!!). Am incercat aceasta varianta si cu un efort deosebit de creier stors credeam eu ca am reusit. Am constatat cu stupoare ca viata e …cum e si ne-o da peste nas de cate ori are ocazia. Sunt lucruri pe care real incercam sa le controlam si noi zicem ca reusim. Exista o zona a noastra (constient/inconstient) ce nu ne permite control total. Si o alta zona si mai interesanta : inima/suflet/sentiment/…. Hai sa uitam de control. Asteparile vin uneori asociate de ceea ce simtim, pentru ca asociem un sentiment cu un anumit lucru…pentru ca asa functionam noi, oamenii. Oricat vei incerca, oricat vei lupta, daca ceea ce asociezi unui sentiment nu se va indeplini …vei fi dezamagita…sau vei suferi. Din fiecare dezamagire trebuie sa luam partea buna, pentru ca din fiecare vom ramane cu ceva!!!! Capul sus!!!!! Nu se poate sa ai bucurii fara dezamagiri pentru ca nu ai mai simtii cum sa te bucuri!!!!
Deci durează 4 ani să te obişnuieşti cu gândul că nu e bine să ai aşteptări? M-am cam demoralizat. Eu am început să mă “antrenez” anul ăsta şi mă întrebam de ce nu îmi iese, că acuşi e gata 2009. Ar putea fi un termen rezonabil cel pomenit de tine, mda… în 4 ani ar trebui să fiu cu picioarele pe pământ din acest punct de vedere… Greu, greu…
ai grija ce iti doresti ca poate ti se indeplineste.
cel mai bine merg lucrurile cand nu ai nici un fel de asteptari.
merge, bine; nu, la fel de bine.
@Tomata, nu ma pot feri total de dezamagiri, dar atitudinea asta functioneaza macar 80%
@sis, multu 😉
@duck, nu cred ca fac neaparat rau daca ma gandesc ca o relatie poate esua; bineinteles, asta nu inseamna ca nu fac tot posibilul sa nu esueze
@de ce, corect, intotdeauna in felul asta te poti bucura mai mult de lucrurile marunte
@Vipera, daca ma pot feri de ele (dezamgirile), de ce sa n-o fac? Cred, totusi, ca sunt putin mai pragmatica decat ai fost tu 😉
@Alina, poate la tine o sa dureze mai putin sau n-o sa se intample deloc; oricum ar fi, eu cred ca o sa poti peste orice, doar trebuie sa-ti da timp
@andrei, usor de spus, insa e greu de facut; crede-ma, eu inca ma antrenez
as fi curioasa sa stiu daca poti sa spui, dupa toate cate le-ai trait, ca odata ce vei fi din nou intr-o relatie sanatoasa, care sa iti ofere majoritatea lucrurilor pe care ti le doresti involuntar, vei fi acolo, stanca pentru celalalt. Tí-am spus, ma confrunt cu aceleasi probleme ca si tine, si ma intreb daca eu voi ajunge sa dezamagesc din nou, chit ca acum spun ca nu o voi face pentru ca am invatat din greselile mele …
Fuck him. Nu stie ce pierde