De la munte, dintre oameni. WWWParty

Imi beau cafeaua la masa din bucatarie, locul acesta dupa care tanjesc ori de cate ori sunt plecata in calatorie. Stau in pijama si-mi reamintesc ca ieri dimineata, pe vremea asta, imi beam cafeaua pe terasa Cabanei Motilor, dintr-o cana mare, pe care am putut s-o cuprind cu ambele maini, in timp ce imi mangaiam ochii cu un peisaj pe care nu-l vezi in fiecare dimineata.

Insa, oricat ar fi peisajul de frumos, nimic nu poate fi mai bun pe lume decat momentele cu prietenii, acelea in care te asezi la masa si imparti bucata de paine coapta cu drag de gazde, acelea in care ridici paharul cu vin si dai “noroc”, iar pe gura ta se lateste cel mai lag si adevarat zambet din lume. Cand dai “noroc” cu paharul, dar si cu ochii, in timp ce un taragot, un saxofon si un acordeon iti canta de mama focului.

Stau in bucataria mea si rememorez frumusetea celor (nici) 24 de ore petrecute la Cabana Motilor. 24 de ore pentru care as mai merge 600 de kilometri, de care m-am bucurat pana in ultimul minut (am facut parte dintre temerarii care au inchis noaptea de chef pe la 3 jumate dimineata, mult dupa ce toti ceilalti mersesera la somn). Am redescoperit muzica noastra romaneasca, sentimentul de stat de vorba despre lucruri care conteaza, cu prieteni de departe, oameni buni si calzi, balsam pentru inimile ratacite.

Poate ca de aia e Cabana Motilor un loc atat de frumos: cand gazdele te asteapta cu zambetul pe buze si rachia in pahare, sa te omeneasca daca stai afara, in zapada, cand aceleasi gazde iti pun pe masa, pe langa bucate, si o parte din linistea lor, cand te imbie sa lasi afara toate relele din lume, atunci totul ti se pare mai simplu si complicaturile vietii te parasesc, facandu-te sa traiesti tot asa de simplu toata frumusetea clipelor cu prietenii.

A fost un an greu. Si lung. Dar al naibii de frumos. Nu-mi inchipui vreun alt fel in care as fi putut sa sarbatoresc ultima mea calatorie prin tara, inainte de sarbatori. Poate ca as mai fi vrut inca vreo 2-3 alti oameni langa mine, insa sunt o norocoasa ca am fost acolo, in grupul asta de oameni care m-a bucurat nespus.

Multumesc Andrei, Alina si Razvan. Pentru invitatie, pentru grija, pentru tot anul asta frumos, pentru muzica, povesti si liniste.

Si sponsorii, fara de care nimic nu s-ar fi intamplat, reverente: #wwwparty a fost un eveniment sustinut de Cabana Motilor, prin magazinul de bunatati “camara de la munte“. Sponsori: Siemens, Lumea lumanarilor, Ursus, Domeniile Samburesti (am baut doar Chardonnay, e un vin corect si bun de dezlegat limbile catre povesti cu prietenii) si Aqua Carpatica.

Tweet