Dorinte

19 May 2010 | Postat in : Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei

Nu stiu daca vremea de afara e de vina, dar decateva zile am o stare oribila. Nu ies din casa cu zilele, iar cand ies, ies maxim sa cumpar tigari. Norocul meu e ca pot sa-mi fac treaba din telefon si mailuri, ca si asa masina mea e acum intr-un service din Germania, ca acolo tre sa treaca ITP-ul pe bune, nu mege cu spaga.

In imensitatea asta de nori, care pare sa nu se mai sfarseasca niciodata, io simt soarele ca vrea sa iasa sa ma mangaie. Poetic? Nu, doar ca mi s-a aplecat de tot de la nenorocitul asta de frig si ma imbarbatez singura. Ma gandesc la plaje in Bahamas (Desi n-am fost niciodata acolo), la palmierii din Palm Beach si la o terasa de pe malul Begai, la care sa-mi beau cafeaua si sa-mi butonez noul laptop.

Si ma mai gandesc la piese de teatru in aer liber si la seri in care sa ma joc Uno cu prietenii mei, la alte seri in care sa cant cu Sirb si cu Saftescu-Jescu (ca ma gandesc ca asa in cheama si pe el, daca-i frate cu sora-sa). Visez la seri de blues si de jazz in compania unui vin bun sau la seri de karaoke la care sa beau bere si sa rad cu si de oamenii din jurul meu.

Cand te gandesti ca toate astea o sa fie intr-un singur loc….

Tweet