Dragos Chircu – omul si artistul

Cand m-au sunat vineri cei de la Fratelli Timisoara sa ma intrebe daca as vrea sa vin sa stau la povesti cu Dragos Chircu (finalist al emisiunii-concurs Vocea Romaniei), am zis “da” si in 45 de minute eram acolo, cu cafeaua in fata si cu un Dragos atat de relaxat incat parca nu-mi venea sa cred ca era acelasi om plin de emotii pe care il vedeam in fiecare emisiune Vocea Romaniei.

M-am prezentat si m-a poftit sa iau loc, ca un adevarat amfitrion. Zambetul lui larg m-a facut sa ma linistesc, pentru ca aveam destul de multe emotii, eu nu stiu sa ma comport ca un jurnalist si nu ma simt foarte in largul meu cand vorbesc cu un om cunoscut de o tara intreaga (nu-i spun vedeta, Dragos Chircu are prea mult bun simt ca sa fie vreodata o vedeta de Romania).

Am inceput sa povestim ca doi prieteni care s-au revazut, iar cea mai recenta intalnire fusese inainte de emisiunea care i-a schimbat complet viata. Era cu laptopul in brate, povestea cu fanii de pe Facebook si, normal, prima intrebare a fost chiar despre felul in care isi administreaza pagina, care are acum aproape 16.000 de fani. Mi-a spus ca avea cont de multa vreme, insa pe contul ala avea doar 500 de prieteni. Dupa prima emisie a Vocii Romaniei, si-a facut si pagina de fani, pentru ca stie cat e de importanta promovarea pe acest site de socializare si isi da seama cat de mult l-a ajutat sa creasca, fiind in legatura permanenta cu toti cei care ii scriu.

“Mai am de raspuns la 200 de mesaje acum. Ma bucur ca reusesc sa le raspund tuturor,chiar daca dureaza mai mult timp. Intr-o zi am avut 700 de mesaje si am raspuns la toate si iti dai seama ca la unele primeam raspuns si trebuia sa continui sa scriu. Am stat de cateva ori pana la 6 dimineata, dar mi-am dat seama ca nu e foarte bine pentru sanatatea mea sa fac asta si acum incerc sa pastrez un echilibru. Mi-as dori foarte tare sa reusesc sa le raspund tuturor cat mai repede, dar cateodata chiar nu am timp pentru asta.”

“Cum e cu fanele?” il intreb razand (are un dar baiatul asta de a te face sa te simti bine, fara un efort din partea lui). “E ok”, imi zice, razand la randul lui. “Chiar e ok, ma bucur ca exista. Mie nu-mi place sa le zic fane, eu le zic prietene. Fanii sunt aia fanatici, aia stalkeri, eu asa ii vad, sa rupa ceva de pe tine, sa-si rupa bluzele in fata ta. E misto sa stii ca starnesti reactii, dar nu inseamna ca vrei asta, ca artist.” Mie mi se pare ca nu poti sa duci atatia prieteni in spate, ┬ádar pe el il ajuta foarte tare feedback-ul primit: “vorbesc cu toti fanii de pe pagina, facem chat privat seara si le raspund la intrebari. Daca nu vorbesc 2 zile, ma cearta ca nu mai zic nimic. Le cer parerea sincera, daca nu le place ceva, sa imi spuna. Norocul meu e ca o fac frumos si constructiv, eu chiar invat multe de la ei.”

Viata inainte de Vocea Romaniei

“Daca nu era Vocea Romaniei, gaseam o cale de a face muzica si de a fi cunoscut. Da, ar fi durat mai mult, dar as fi reusit pana la urma.” Spune asta fara nicio urma de infatuare, pentru ca Dragos e un om foarte modest si cu picioarele pe pamant. Am fost curioasa sa stiu daca a simtit intotdeauna ca vrea sa faca muzica. Mi-a zis “da” fara urma de ezitare si mi-a povestit de momentul in care a incercat sa fie pilot de avioane, pentru ca acela a fost unul din momentele in care ar fi vrut sa se lase de muzica (ce bine ca nu i-a reusit): “m-am dus de gura lui tata, totul a fost bine pana la momentul in care trebuia sa invat matematica si fizica; nu mi-a iesit, nu sunt bun la asta.”

A lucrat cu Vali Barbulescu si, daca n-ar fi fost Vocea Romaniei, ar fi continuat sa lucreze la imaginea lui Damon, numele de scena a lui Dragos pana la emisiune. Isi aduce aminte de un moment special de la Liberty Parade, cand a cantat piesa “Inside of you” si toata marea aceea de oameni a deschis telefoanele si se vedeau luminite de telefoane mobile pana departe, in zare. “Am iesit de pe scena coplesit, toata lumea a sarit pe mine, a fost incredibil.”

Dupa Vocea Romaniei

“Pregatesc niste piese, ale mele, abia astept sa le scot. Cu Loredana o sa fac un duet. Apropo de Loredana, e o femeie cu o energie aproape de neinteles: mergeam la ea acasa aproape in fiecare seara, ne gatea, alegeam impreuna piese, cantam, exersam, asta in afara de repetitiile de la Buftea. Si pe langa toate astea, mai avea si cantari, nu stiu cum reusea sa le faca pe toate.”

Il intreb cu se descurca, dupa emisiune, cu protejarea intimitatii. Rade din nou si imi zice: “Trag draperiile si aia e. Ce vrei sa arati, arati, ce nu, nu arati, pur si simplu. De exemplu, cand am fost in Spania, s-au postat pe pagina poze de cand faceam clatite sau spaghete, ori din locurile pe care le vizitam si zicea cineva ca deja le arat tot. Nu arat tot, arat tot ce tine de locurile in care merg si lucrurile cu care eu ma simt confortabil.”

“Succesul a venit si va fi tot mai mare”, ii zic, “crezi ca va fi greu sa te pastrezi asa, calm si prietenos?” Imi spune ca a avut noroc ca succesul a venit cand a ajuns la maturitatea emotionala. “Nu mi s-a urcat la cap, poate din cauza ca totul a venit treptat, la o varsta la care am putut sa inteleg altfel lucrurile. Poate ca altfel as fi fost daca as fi cunoscut succesul de tanar, poate ca asta m-ar fi schimbat, dar acum nu se mai poate, imi cunosc locul.”

“Nu ma exteriorizez foarte mult, nu sar in sus pentru o piesa, mai inati astept reactiile. Lumea zice ca sunt prea serios. Ma entuziasmam foarte mult inainte, acum prefer sa astept si, in plus, am fost foarte emotiv toata viata. Cand ma bucur, ma bucur mai mult in interior decat in exterior.”

Deja au trecut aproape doua ore si eu as mai sta cu Dragos alte doua la povesti, insa amandoi avem treaba, el sa isi faca probele de sunet, eu sa merg mai departe in ale mele. Il felicit pentru colaborarea cu Fratelli si imi spune: “m-am bucurat foarte tare cand m-au chemat de Revelion sa cant la ei, insa m-am bucurat si mai tare cand m-au chemat si a doua oara. Sa stii ca nu e greu sa mergi sa canti o data intr-un loc, mai greu e sa ajungi si a doua oara, a treia, a cincea. Se pare ca lor le-a placut si eu nu pot fi decat fericit din cauza asta.”

Ii multumesc, opresc inregistrarea, imi iau haina si ne pornim iar pe povesti, de viata, de suflet, de munca. Exact ca doi prieteni, iar acum imi dau seama de ce zice ca fanii lui ii sunt prieteni: e natural si ii plac oamenii, iar oamenii il plac pe el. Imi zice, hotarat: “intr-o zi o sa umplu un stadion. O sa vezi.”

Plec, insa revin seara, pentru concert, care a fost atat de cald si de plin de sentimente, incat imi doresc sa il vad si pe acel stadion pe care mi-a promis ca va sustine un concert. Multumesc Narcisa, Florin si Doamna de la Bucuresti ( ­čśÇ ), pentru invitatie. Mi-a placut si mai vreau Dragos Chircu la Timisoara. Iar Facebook Party al vostru a fost…legendary!

*fotografia e de pe pagina de Facebook a Fratelli Timisoara.


10 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *