Inca o cronica de crashma

19 Jan 2010 | Postat in : Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei

Sambata seara, plictiseala mare, monser. Ce sa facem, ce sa facem, sa mergem in locatia de mare succes numita, generic, “Fratelli”. O cafea inainte (ca doar stiti ca nu mai beau), pentru a rezista pana mai tarziu si ne infiintam. Eu, el si inca un el.

Fratelli ne astepta. Pe noi si pe altii, ca am ajuns dupa miezul noptii si era cam gol. Ceea ce ma aduce la prima paranteza, facandu-ma sa ma intreb (retoric, desigur) cam pe ce fel de sistem functioneaza clientela timisoreana: toata lumea ajunge in crashma cam pe la ora 1 si pleaca la 3. Wtf? Si in restul timpului ce se intampla? Ma rog, sa revenim la ale noastre.

Ne luam de baut si ne asezam cuminti la bar. Adica eu, ca insotitorii mei erau cu ochii-girofar dupa diverse decoltee, fuste mini si/sau pantaloni cu vedere la buze. Sper sa nu trebuiasca sa explic gluma asta. La fiecare tura pe care o dadeau prin local se intorceau inapoi dezamagiti. N-as putea sa spun care le era problema, ca, din cate vazusem io din acel loc in care nu aveam chiar atat de mult acces vizual la frumusetile locului, erau destule don’soare care se calificau pentru “hai sa ne unim destinele in seara asta si dimineata iti dau bani de taxi”.

La un moment dat, vreau la baie. Prost moment mi-am ales. Dupa ce am parcurs 20 de metri in 15 minute, am ajuns la locul de pudrat nasul doar ca sa am de unde sa fac cale intoarsa. Bai baiatule, erau 100 de femei acolo, care isi gresau botul, ca doua bude erau cu usile deschise, deci neocupate. Alte 120 stateau la intrare, asteptand si ele accesul la oglinzile mari. Din pacate, n-am putut sa trec de ele, atat erau de multe si, evident, o trebuit sa fac cale intoarsa. M-am dus la baia din capatul opus si da, m-am luptat sa ajung acolo. Era gol, ca buda asta n-are decat o oglinda.
Cand m-am intors la bar, locul era deja ticsit de lume. Atat de multi erau deja incat am vazut o chestie pe care nu credeam s-o vad vreodata in Fratelli: un grup de vreo 10 oameni au facut un cerc si si-au pus hainele acolo, ca la garderoba ramasesera fara numere de ordine. Sper sa nu fi ramas asa toata noaptea, asta ar insemna ca Fratelli s-a transformat intr-un fel de Club 30 combinat cu D’arc. Nu ca alea ar fi niste cluburi naspa, doar ca oamenii care le populeaza sunt, unii, cateodata, de o calitate indoielnica.

Insa, despre Fratelli, numai de bine. Muzica e minunata, iar barmanii au un tonus de invidiat (Marian, te pup, tu!). Am cantat cu Bono (da, au un DJ care a auzit de U2), am dansat cu Will Smith si m-am imbracat de plecare pe Miami Pop si Southside Rockers. Mi-e dor, insa, de un concert de-al lor, iar urmatoarea vizita acolo o sa fie intr-o seara de concert, adica vinerea.
Iaca si piesele pomenite mai sus.

U2 – With or without you
Asculta mai multe audio Muzica

Miami Pop – Phil Fulder
Asculta mai multe audio Muzica

Tweet