Liniste

Muzica buna imi da o stare de fericire greu de descris in cuvinte. Descoperirea unui artist nou a carui muzica ma bucura, ma transforma in evanghelist: vreau sa se bucure cat mai multa lume de sunete frumoase, asezate asa cum trebuie.

Una dintre aceste descoperiri se numeste Ibrahim Maalouf. Are o trompeta cu care plange, rade, se enerveaza, se intristeaza doar ca sa se inveseleasca mai tarziu cu cateva secunde. E minunat, special, fermecator. Aranjamentele muzicale sunt bestiale, trompeta fiind sustinuta de o chitara electrica ce tine de rock pur. Jazz si rock intr-una dintre cele mai frumoase combinatii descoperite pana acum.

Cea mai cunoscuta piesa a lui (si care ii e cel mai aproape de suflet, asa simt dupa cum am auzit-o in diverse concerte gasite pe Youtube) este “Beirut”, orasul in care s-a nascut si pe care l-a parasit, impreuna cu familia, in mijlocul razboiului civil din Liban. E atata tristete si neputinta in cantecul lui incat publicul nu respira atunci cand o canta. Sute de oameni stau cu gura cascata si ochii inchisi asteptand sunetele din trompeta care se aude tot mai incet. E o liniste care se transmite pana in sufletul celui care sta in fata unui monitor si nu-mi pot imagina cum e sa fii acolo, langa el.

Totul pentru a putea exploda cateva minute mai tarziu, impreuna cu nebunia de sunete de pe scena. Va spun, e uimitor.

(las mai jos tot concertul, “Beirut” incepe la minutul 33:20)

Eu am inceput sa urmaresc pe unde are concerte. Daca auziti despre el ca vine pe la noi prin tara sau in imprejurimi (Ungaria, Serbia, Bulgaria, Austria), poate-mi dati si mie de stire.

LE: avem bilete la concertul din Brno, pe 14 aprilie. Avem si cazare. Ibrahim, venim!

Tweet