Luni dimineata
Era cat p-aci sa mai scriu un tutorial inspirat din observarile de weekend, insa am fost mult prea preocupata de activitatile mele ca sa stau sa-i mai analizez pe altii, desi ar fi fost interesant.
Sambata si duminica am jucat volei pana am reusit sa imi provoc o febra musculara de mare angajament. Si, pe langa asta, niste vanatai plus niste genunchi juliti (adica doi, adica toti). Nu mai jucasem volei cam de multisor (vreo 12 ani, asa) si echipa imi cerea daruire, abnegatie si determinare, a trebuit sa dau totul pe teren. Mwahahaha, am plecat de acolo cu sentimentul ca nimic din ceea ce apartinea corpului meu nu mai statea cum trebuie.
Totul a fost relativ ok pana azi dimineata cand a trebuit sa ma dau jos din pat. Adica sa ma ridic, practic, ca eu dorm pe saltea. Am simtit ca am muschi acolo unde nici nu ma gandeam ca as putea avea. Dar sa nu ma plang, ca nu-mi sta in fire.
Mno. Am tras rapid o rochie pe mine si mi-am dat seama ca e putin cam ciudat sa fiu imbracata ca o mare doamna si sa am doua julituri in genunchi. Am ridicat din umeri, garderoba mea nu mai poseda pantaloni office de vara, si am coborat la baie. Unde, din cauza de mobilitate incetinita, am scapat cam tot ce mi-a trecut prin mana: crema de fata, perie de par, prosop, mascara etc.
Si am plecat. Of course, ca de obicei in zile de genul asta, in papuci de casa. Nu mi-as fi dat seama, dar m-am impiedicat de caine si mi-am pierdut unul din papuci. M-am intors, mi-am luat tocurile (ca sa desavarsesc aparitia mea cu julituri in genunchi) si am purces spre firma.
M-am oprit la un magazin, pe drum, sa-mi iau tigari. Cand m-am dat jos din masina, m-am impiedicat de prag si era sa mai pun cateva bube peste alea pe care le aveam deja. in drumul meu spre cautarea echilibrului, am imprastiat continutul gentii pe care, din motive necunoscute, o tin intotdeauna deschisa.
Acum sunt la birou, aproape lipita de scaun, mi-e teama sa ma mai ridic, ca cine stie ce tampenii mai fac. Si nu e nici pranz, inca…
PS: veniti la volei, fetelor. Nu tre sa va spun eu ce inseamna atata miscare pentru corp, dar poate va conving spunandu-va ca baietii aia care joaca sunt niste atleti, daca intelegeti ce vreau sa zic 😉
Tweet
=)))) sis, TE ROG ai grija,ok? we still need u around 😉
=)))) si nu e nici macar vineri. Si nici 13.
Am citit din gresala inteligenti in loc de atleti. Mi-am dat seama instant ca ceva NU e in regula :))
Macar acum inteleg de ce nu sunt extraordinar la volei……
Mai donÅŸoară! Apăi tu adaugi noi nivele (greu de depăşit) ideii de “închedecat”!
nu È™tiu de ce am impresia 😛 ca am citit tot la tine despre o alta zi în care erai extrem de …adormita. Ma înÈ™el, nu?
Pe principiul dacă ai BMW eÈ™ti cocalar, ai tricou roz eÈ™ti gay e maro la chilotei, poporul strikes again. EÈ™ti atlet nu ai cum sa fii… poet!
Mens sana in corpore sano?
@sis, yeah, right 😀
@camytzi, mie nu-mi trebe zile de vineri 13; e de ajuns o zi de luni dupa o noapte de nesomn
@mishu, a fi atlet nu exclude inteligenta; dar, cum ma cunosti foarte bine, stii ce-am vrut sa zic :))
@mariuskl, poti fi mai explicit? ;;)
@clawd, mno, am farmecul meu, totusi
@Dani, asa e , tot adormita eram si atunci, ca si acum; cum i-am zis si lui mishu, a fi atlet nu exclude nici o alta calitate… 😉 Poetule!
Nebuloasa draga, am 104 kg ( am avut si 110, am mai dat jos). In plus la faculta de sport aveam practic la volei unde eram absolut varza…..
@Mariuskl, ca esti tu varza la volei e o treaba, dar stii si tu ca n-are nici o legatura cu kilele; unul dintre cei mai buni de pe teren batea spre suta bine de tot…
Nu contrazic chestia asta. Doar ca sporturile care implica in general mana nu sunt punctul meu forte. De aceea rugby-ul si fotbalul sunt o placere, pentru ca picioarele imi sunt stabile.