Melodia ascunsa

Am primit zilele trecute un cadou dragut: un playlist pe care sa-l ascult in zilele astea ploioase, care par ca nu se mai termina. Minunat playlist, cu o muzica pe care n-am mai ascultat-o, maxim doua piese stiam de acolo. Si, in timp ce lucram, eram cu urechile ciulite spre boxe. Ma mai opream, mai ascultam ploaia, continuam, faceam cu creierul meu un fel de “du-te, vino”: l-as fi lasat sa lucreze, dar mai bine asculta muzica frumoasa.

La un moment dat, in mijlocul semi reveriei mele, se face liniste, suspect de liniste. Nu mai canta nimic de cateva zeci de secunde bune. Ma uit la player, arata ca functioneaza si e la mijlocul unei melodii de vreo 11 minute si ceva. Am asteptat. Cand eram gata sa apas pe next (trecuse deja mai bine de un minut), se aud niste aplauze, dupa care…un pian. Un pian atat de clar si de limpede, urmat de o voce senzationala. Am ascultat melodia pana la sfarsit, dupa care inca o data. Si inca o data.

Nu stiam ce melodie e, n-aveam nici cea mai vaga idee. Stiam protagonista, dar nici Shazam, nici Soundhound nu mi-au fost de vreun folos. Am gasit un site de versuri si am cautat toate versurile artistei. Am citit pana mi s-au scurs ochii…nicaieri. Parea ca e o melodie pe care s-o ascult doar eu si atat. Dar era atat de frumoasa incat voiam s-o impart cu restul lumii, ceva care suna in felul asta nu merita sa stea doar pe playerul meu.

Intre timp, ma gandeam cat de ironica poate fi situatia: sa gasesti melodia perfecta si sa nu stii cum se cheama. Mai mult decat atat, sa n-o gasesti tu, ci sa te gaseasca ea pe tine, dar sa ti se dezvaluie doar asa, pe jumatate, ca sa poti tanji si mai tare dupa cunoastere totala. Voiam versurile fara sa fie nevoie sa le scot eu, ca pe vremea cand cumparam casete audio din piata, nu exista internet, iar singurele versuri din “Bravo” acelei luni nu erau cele care imi trebuie mie.

Ma mai gandeam si la felul in care se intampla unele lucruri, atunci cand nu te astepti sa se intample. O banala melodie, un miros care iti atrage atentia, o strangere de mana, o privire, ocolul pe care il faci din senin. Se intampla si trec peste tine ca tavalugul: fara sa-ti dai seama prea bine ce s-a intamplat, dar perfect intiparite in memorie.

Iubesc sa descopar lucruri noi, dar nu intotdeauna am foarte multa rabdare ca ele sa mi se dezvaluie in ritmul lor. Vreau totul aici si acum, pentru mine nu exista “stai sa vedem ce o sa se intample”. Iar melodia asta era ceva ce voiam sa cunosc bine de tot.

Mi-am pus castile si am ascultat versurile cu atentie. M-am lasat purtata de cuvinte si, desi le-am inteles de la inceput la sfarsit, nu eram capabila sa le pun cap la cap, intr-o fraza coerenta, pe care s-o dau in search-ul de la Google. Mi se parea ca o murdaresc daca as face asta. Am continuat s-o ascult, cand cu ochii inchisi, cand cu ei deschisi, privind la copacul din fata geamului meu, care a inceput deja sa infloreasca.

Intr-un final, am gasit-o. Era acolo, in vastul internet, parca ma astepta. Dar o s-o mai tin, o vreme, pentru mine. In inima mea ascunsa.

Tweet