Am mers observator la alegerile parlamentare ca să văd ce înseamnă să-mi ardă obrajii de umilință

Când m-am înscris ca observator independent la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, mă gândeam că n-o să fie chiar ușor. În nici un caz nu mă gândeam că mă așteaptă o zi plină de momente umilitoare, în care să explic pas cu pas fiecărui om cât de cât interesat din comisiile secțiilor de votare că:

– trebuie să respectăm legea, nu s-o interpretăm
– e bine să citești legea înainte să te înhami la ceva ce ar putea să te scoată din rutina zilnică
– observatorii independenți (chiar și unii acreditați de partide) nu sunt chitiți să facă pe zmeii, doar vor să se asigure că legea e respectată
– un observator independent are și el o slujbă la care merge zilnic, n-o arde observator în toate zilele anului
– toți ăștia de ne-am plimbat (sau staționat) de nebuni prin secții nu am fost remunerați în vreun fel, ba chiar am plătit chestii din buzunarul nostru (ape, cafele, mâncare, benzină, hoteluri – unii etc.)

Vă spun, însă, că nimic pe lumea asta nu m-a pregătit pentru momentele în care oamenii de prin secțiile de votare m-au tratat ca pe un infractor sau ca pe o ființă relativ umană care a venit acolo, în secția lor, să li se uite în gură cum mănâncă. Nimic nu m-a pregătit, de pildă, pentru reprezentantul PNL din secția 168 din Timișoara care, după ce s-a uitat la noi cu o silă infinită (am făcut echipă mobilă cu un om foarte fain, la fel de indignat de hoții din politică), mi-a luat buletinul, și-a notat seria și numărul de pe el, apoi și-a sunat șefii pentru cine știe ce raport. Apoi s-a întors în sală și, în loc să fie atent la procesul de votare, și-a petrecut timpul uitându-se urât la noi, îngrețoșat și scârbit. Mulțumesc, totuși, președinților secțiilor 168 și 169, care s-au purtat admirabil, oferindu-ne toate informațiile de care avem nevoie. De același tratament am avut parte și în secția 170, unde și apa mi-a stat în gât pentru că membrii comisiei păreau mai interesați de ceea ce notez eu în aplicația mobilă decât de votanții care făceau coadă în fața meselor de lucru.

Secția nr. 388 din Dumbrăvița a fost o experiență în sine. Din nou, reprezentanți de la toate partidele (inclusiv USR) care ne-au primit acolo cu ostilitate evidentă. Primiseră cu toții mesaje de la BEC în care erau anunțați că trebuie să ne lase să observăm fără a interveni în vreun fel în activitatea lor, dar tot erau deranjați. Printre momentele de acolo s-a remarcat, cu haz dulce-amar, ăsta:

Cireașa de pe tort a fost secția 389 din Dumbrăvița, în care am ajuns undeva după-amiaza, pe la ora 17, și de unde n-am mai plecat până dimineața la ora trei. Era a noua secție de votare, și al nouălea grup de oameni căruia trebuia să-i suportăm privirile întrebătoare și ostile. Primul care s-a apropiat cu adevărat de noi, înțelegând care e rolul nostru acolo a fost președintele secției, tânăr și interesat să nu ne pună deloc bețe în roate. Tot el a fost cel care, la închiderea urnelor, a anunțat comisia că poate până acum s-a făcut altfel, dar numărătoarea de acum se va face în felul următor: el va lua buletinele de vot din urnă, îl va citi pe fiecare cu voce tare și fiecare dintre membri va avea grijă de câte un teanc/două/trei de buletine de vot. totul la vedere, în fața noastră.

Sigur că ne-am bucurat că se respectă legea și, pentru un scurt moment, ne-am gândit că poate am ales greșit o secție de votare în care se numără corect. Mersesem pe intuiție, deși spusesem că mergem să asistăm la o secție care nu are USR printre membrii comisiei (eram naivi să credem că și acești membri de comisie au interesul de a se respecta legea). Apoi, au început să curgă telefoanele de la partide și colegi de-ai oamenilor din comisie, și toți erau revoltați că se terminaseră numărătorile în foarte multe alte locuri, numai aici durează. După care ne-am dat seama că aceste numărători se fac așa doar în secțiile în care există observatori. Și atunci, pe loc, ne-a izbit dimensiunea furtului care s-a întâmplat la alegerile din țara asta timp de 27 de ani. O dimensiune imposibil de cuprins cu mintea, copleșitoare, care ne-a apăsat umerii în jos cu greutatea ei.

Apoi a început șicanarea „doar doar pleacă naibii și plecăm și noi după ei”. Reprezentanta USR a fost cea mai vocală, exprimându-și, o dată la două minute, frustrarea că nu poate să meargă să se culce. Vorbea la telefon cu cine putea și făcea tot posibilul să explice tuturor că a nimerit într-o secție de votare care are observatori și mai are până termină. Noi eram dușmanii ei de moarte și, când nu era preocupată să facă scroll pe Facebook, stătea cu ochii ațintiti pe noi. Vă jur, în viața mea nu s-a uitat cineva la mine cu atâta dispreț. Președintele comisiei a fost un erou că a înțeles că nu ne interesează jelaniile doamnei, a lasat-o în legea ei și și-a văzut de treabă. Am terminat numărătoarea undeva pe la 2:30, iar procesul verbal a fost gata până la ora 3.

O (cât se poate de) scurtă concluzie. PNL și USR n-au meritat mobilizarea celor care s-au dus să voteze pentru Cioloș. Oamenii lor din secțiile de votare au demonstrat cu vârf și îndesat acest lucru. Mi-a venit de mii de ori să le zic reprezentanților acestor partide că suntem și pentru ei acolo, dar, fiind observatori independenți, n-am avut voie să facem asta (foarte bine, că mi-ar fi părut rău apoi). E incredibil cum doar reprezentanții acestor partide s-au pus să ne verifice și să ne conteste peste tot în secțiile în care am ajuns.

Apoi, PSD e unde e pentru că sunt organizați și dedicați în tot ce fac. În timp ce doamna de la USR aproape mototolea voturile primite din mâna președintelui de comisie, domnul Ion de la PSD stătea ca bradul, în picioare, și aranja frumos fiecare vot cu o grijă și o dedicare care m-a făcut să nu mă mai enervez atât de tare de câte ori puneam câte o steluță la numărătoarea mea. Nu s-a plâns, nu s-a enervat că stă prea mult în secție, deși era evident că, la anii lui, îi era cel mai greu să stea la ora aia să numere voturi. Pentru el a contat absolut fiecare vot, i se lumina fața cu fiecare punct în plus. A câștigat respectul meu și al colegului pentru respectul pe care l-a arătat votanților, îngrijind grămada de voturi care se aduna în fața lui.

Da, vreau să mai repet experiența. Țara noastră se schimbă, chiar dacă mulți sunt supărați după rezultatul alegerilor de ieri. Știu că nu vedem pădurea de copaci acum, și mai știu că în continuare eu trebuie să mă implic cum știu și cum pot mai bine. Mulțumesc din suflet Fiecare Vot, Expert Forum și Funky Citizens pentru toate eforturile voastre și pentru că mi-ați permis să mă alătur vouă. Mulțumesc și colegilor observatori sau din comisiile de la secțiile de votare. am fost mulți și, cel mai important, n-am mai fost singuri.

Tweet