Nebuloasa, Vodafone si Anonimul
Suna ca un titlu de film, nu? Ar putea fi un film independent, care sa se inscrie la festivalul Anonimul care a inceput ieri, 8 august, in Delta – la Sfantu Gheorghe.
De cativa ani (vreo 3, mai exact) imi tot doresc sa ajung la Anonimul. Anul trecut am vazut si multe recenzii pe bloguri si m-am visat in stufarisul din Delta, urmarind filme pe un ecram “infipt” in mijlocul Dunarii. Bine, e fantasma, dar, in capul meu, cam asta e spiritul festivalului: mistic, privat, misterios, cu eleganta si delicatetea anilor 1900 combinata cu boemia poetilor moderni.
Imaginea asta despre festival mi-a intarit-o si Cristina Bazavan atunci cand am povestit despre ceea ce se intampla acolo, in fiecare an. Ceea ce eu am retinut (si aplicat ulterior, dar asta e alta poveste) e ca amfitrionul acestui festival (Sorin Marin) isi ia ramas bun personal de la toti invitatii. De la fiecare, pe rand, strangandu-le mana si multumindu-le pentru prezenta. Iar asta mi se pare acea eleganta pe care oamenii au pierdut-o, pe care organizatorii de conferinte si festivaluri o pierd din vedere la sfarsitul unui eveniment.
Si prima mea speranta pentru acest festival este sa ajung sa strang mana omului care m-a invatat despre eleganta fara sa stie, fara sa ma cunoasca, fara sa-l cunosc.
Vodafone m-a invitat la film, asa ca in perioada 11-14 august voi fi la Anonimul, alaturi de Irina Nistor, Cristina Bazavan si Adi Ciubotaru. Voi fi corespondent special si veti putea citi impresiile mele pe pagina de Facebook a Vodafone.
Tweet
La audiţiile pentru Academia Itinerantă Andrei Şerban, Ipoteşti 2011, au participat peste 200 de actori tineri.
Cînd intra un tînăr pe scenă, Andrei Şerban îl chema aproape de marginea scenei şi îi întindea mîna. Cei mai mulţi erau şocaţi de acest gest simplu, şocaţi că cineva îi bagă în seamă ca oameni în acel moment şi nu ca automate umane de produs poezie – cîntec – monolog. După ce dădeau mîna, Andrei Şerban îi întreba cîteva lucruri şi la unii se vedea clar cum încep să se detensioneze şi să se deschidă puţin.
Uităm prea des să facem gesturi simple. Poate e un lucru pe care ar trebui să ne impunem să ni-l amintim.
PS: Cred că doar unul singur dintre tineri a venit să dea mîna cu Andrei Şerban după ce şi-a terminat audiţia. // La Ipoteşti, după cinci zile de exerciţii conduse de Andrei Şerban, aproape toţi (dacă nu cumva chiar toţi) participanţii l-au îmbrăţişat.
Foarte fain! Abia astept sa-mi povestesti ce filme au rulat. Enjoy!