Misterul placutei turcesti
Suna a titlu de nuvela scrisa de Arthur Conan Doyle. In realitate, e doar o mica poveste despre lucrurile care ne atrag fara sa stim de ce. Vi s-a intamplat, tuturor ni se intampla sa ajungem in unele locuri sau lucruri sau oameni, sa ne simtim atrasi fara sa avem o explicatie clara, fara sa punem degetul pe “de ce”.
Asa mi s-a intamplat mie cu niste ani in urma cand, insotita de un ghid, am facut turul Timisoarei altfel, in locurile cu poveste si mai putin cunoscute. Ajunsesem la un moment dat in Piata Libertatii, langa o cladire care avea undeva in partea de jos o placuta cu litere arabe, despre care ghidul nu stia sa-mi spuna nimic. Am petrecut minute bune studiind-o. Fara sa am vreo idee despre ce e vorba. Unii spuneau ca scrie despre o fosta baie turceasca, altii ca e o inscriptie despre atrocitatile facute de turci, nimeni nu stia exact despre ce e vorba.
Am tot cautat date despre ea, din 2009 incoace. Ba in arhivele bibliotecii, ba pe la istorici. Se pare ca era neinteresanta, desi, pana de foarte curand, acea placuta era ultima si singura dovada ca in cetatea Timisoarei traisera vreodata turcii. Toate dovezile fusesera arse sau ingropate sub pamant.
Acum, odata cu dezgroparea vechii cetati (lucrarile de modernizare din Piata Unirii si Libertatii au adus cu ele descoperirea istoriei noastre ascunse), placuta nu mai e singura dovada a prezentei turcilor pe aceste meleaguri. Dar tot asa ma fascina, asa ca am hotarat sa mai caut o data ceva, orice, despre acea inscriptie.
Si am gasit. Se pare ca un domn, Dan Toma Dulciu pe numele lui, a fost la fel de fascinat si s-a apucat de unul singur, anul trecut, sa decripteze textul. E foarte interesant drumul de la dorinta la cunoastere, asa ca va rog sa cititi textul lui. E lung, dar merita fiecare cuvant.
Inscriptia spune asa:
“DATA CONSTRUIRII MARII CETATI:
IN VREMEA SULTANULUI IBRAHIM KHAN
1643″
Si am zambit, pentru ca Ibrahim e un nume care ma fascineaza. Doi dintre artistii pentru care am facut adevarate obsesii se numesc asa (unul e Ferrer, celalalt e Maalouf). Am o vaga impresie ca mi-ar fi placut si domnul sultan.
Momentele in care lucrurile devin clare sunt cele pe care le pretuiesc cel mai tare. Am cautat timp de cativa ani, dar am gasit exact atunci cand m-am oprit din cautat. Misterul meu a fost dezlegat, eu pot sa plec linistita mai departe, spre alte lucruri ce merita descoperite.
Foto: Radu Badoiu
Tweet
este excelent, rar si deosebit ca Timisoara isi recupereaza secole de istorie si cultura. alaturi de Sibiu si Cluj este unul din putinele orase care isi arheologizeaza trecutul….astept asa ceva si la Oradea, Brasov, Deva sau Sighet sa le urmeza exemplul…
O sa fie si la Oradea si Brasov. Despre Deva nu stiu ce sa zic, iar cei de la Sighet parca vor sa ramana doar cu muzeul, ca in rest nu fac mai nimic, din pacate.
erau doar patru exemple….Deva intradevar nu a miscat mai nimica si de cetate isi bat joc, Brasovu inca e la stadiul de spoiala, Oradea intradevar se simte ca incearca sa miste ceva, Sighetu au mai lucrat la centru si lucreaza la strategie….sa nu uitam Alba dar acolo parca mai e ceva, lipseste ceva…
ma recomand, Cetin Ametcea, fiul lui Ibrahim:)))
Oradea este un oras cu niste cladiri superbe si cu oameni foarte draguti, relaxati, amabili
In schimb, nu la fel pot spune despre Cluj. Mi s-a parut un oras care mi-a inselat asteptarile
Uneori aceste marete mistere nu sunt decat o nascocire din poporul tarii respective, motiv pentru care cred ca pur si simplu