1 martie cu surprize
Noi nu suntem o familie de artisti. Bine, exceptand-o pe sora-mea, care are o voce absolut dementiala, ii face concurenta lui Sharon den Adel oricand, la orice ora are ea chef (pentru cine nu stie, Sharon e vocea feminina a Within Temptation; da, asa voce are sora-mea). De asemenea, sora-mea e singurul suflet sensibil al familiei, reusind cu succes sa aiba toate emotiile pe care noi, astialalti, nu le-am avut niciodata: adopta pisici, plange cand vede cate un caine schiop, ajuta batrani pe strada, plange cand ai mei se imbolnavesc chiar si de o raceala, de astea.
Deci am stabilit ca artistul, sufletul sensibil, omul care uda florile si nu le lasa sa moara e sora-mea, da? No, va puteti da seama cam cat de socata am fost cand a postat sora-mea pe Facebook, azi dimineata, o fotografie cu un martisor foarte creativ, din resturi de piele (de aia moale, ce se foloseste la fabricarea gentilor si portofelelor), facut de mama! Si care arata asa:
Suflet de artist, da? Pai, tu mama, daca si tu esti artista, si sora-mea, mie di ce nu mi-ai dat ceva sensibilitate? Asa, sa ma mai bucur si o de una-alta…
Tweet
Poate tu nu te-ai nascut in secolul cand se impartea sensibilitatea, care sunt calitatile tale ? , sa ne dam seama despre ce secol vorbim
la multi ani si la cat mai multe primaveri calduroase
Pe mine m-a socat mama azi…nu ma asteptam sa faca asa ceva. Martisorul asta o sa devina piesa de muzeu. E superb. Trebuie sa caut, ca mai am unul acasa de la ea, tot din piele facut…pun poza cand gasesc 😀
Si ioi ce m-ai laudat…am rosit :)) :*
Și scrisul e o artă, da? Deci să nu te-aud că nu ești artistă
daaaaa, Bloodie are dreptate 😀
Awww, m-ati emotionat