O zi ca oricare alta

Ciudat cum chestiile triste care mi se intampla imi dau energie. Mai bine spus, ma ambitioneaza sa-mi tin zambetul pe buze, iar asta cere ceva efort 😀

In alta ordine de idei, a inceput saptamana. Prost, as putea spune. De ce? Ca iar am dormit extrem de putin azi noapte, iar de dimineata am fost mai ametita decat de obicei. M-am trezit, si am coborat sa fac un dus. Sa-mi aduca cineva aminte ca tre sa stau macar 10 minute de cand ma trezesc pana cand intru la baie, ca nu mai stiu in ce directie gasesc apa calda. Am dat drumul la apa rece, am stat cateva secunde pana mi-am inchipuit eu ca s-a incalzit apa (mda, poate de la soare) si am intrat direct sub jetul puternic. Am tras un urlet si am iesit. N-am mai facut dus.

Apoi am urcat sa ma imbrac pentru munca. Si m-am imbracat. Cu alta pijama, dupa ce mi-am pus sutienul si ciorapii. Nush ce era in capul meu, ca ma mai si intrebam de ce nu sta maioul ala cum trebe…

Am coborat din nou, mi-am pus cafeaua la facut. Adica am pus pe aragaz doar ibricul, fara apa, ca in mintea mea se dadeau alte lupte, pro si contra machiaj (de lene, nu din alta cauza). Am luat ibricul de pe foc doar atunci cand am simtit un miros suspect si cand am vazut ceva fum prin bucatarie. Nu mi-am mai facut cafea.

Mi-am adunat toate chestiile necesare pentru munca, adica laptopul si telefoanele. Telefoanele le-am pus in geanta de laptop si incercam sa indes laptopul in geanta de umar. Nu mi-am dat seama nici de asta, pentru ca ma gandeam daca imi voi putea lua azi masina de la service. Cand am realizat ce incerc sa fac, m-a izbit un ras nebun. Chiar ma gandeam ce-as mai putea sa fac in dimineata asta, credeam ca s-a terminat cu zapacenia.

Nu. Am plecat la munca in papuci de casa. Acum astept pe cineva sa-mi aduca pantofii.


9 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *