Nebuloasa pe tocuri. Si gropile

Urasc gropile. Nu sunt singura, asta-i clar. Dar inca de cand pasesc dimineata afara din scara blocului si pana seara cand ma intorc, drumul meu e presarat de gropi.

Io port tocuri de 12 cm, ca asa-mi place mie. Trotuarul pe care merg de la scara blocului pana la masina are (in loc de petale de trandafiri, cum ar fi normal) gropi de alea minuscule, in care tocul intra si ramane acolo. A trebuit sa imi construiesc un stil de mers care, la prima vedere, ar parea ca e al unei femei careia ii e frica sa paseasca. Dara asta numai la prima vedere, ca daca te uiti mai atent, e mers maiestuos de printesa: incet, calculat, ferm. Si cu injuraturi presarate prin mintea mea, ca nu pot sa le dau glas. Sunt o doamna.

In drum spre munca, intalnesc o serie de gropane care sunt acolo de cand lumea. Sau, cel putin, de cand am io carnet. Am inceput sa le dau nume, le salut dimineata cand trec pe langa ele si le injur cand uit ca exista si le simt sub roti. Preferata mea e Mimi, o groapa catre troneaza maiestuos exact pe prima banda din giratoriul de la iesirea din oras. Si de care uit constant si care se face tot mai mare si mai mare. Deh, o fi ajuns la maturitate si acum se lateste. Ca o femeie…

Azi dimineata am observat o serie de noi gropi aparute pe drumul meu spre munca. Astea sunt de alea drepte, studiate, hand made. Sau pick-hummer made, cum vreti sa le spuneti. Facute si lasate asa, ca sa avem noi, soferii dibaci, ce sa evitam dis de dimineata. Probabil ca vor ramane asa pana la prima zapada..aia din februarie 2010.

Pentru gropile astea m-am gandit serios sa-mi iau niste cizme de alea fashion din cauciuc. Le port cand ies din casa si mi le scot in masina. Si le mai pun cand ma plimb prin Unirii, ca nici pe piatra cubica nu e chiar cea mai buna idee sa mergi cu tocuri de doispe.

PS: Vineri si soare, cea mai faina combinatie de cateva luni incoace. Beembeul din poza e masina subsemnatei.

Tweet