Stiloul a disparut din viata noastra
Ma uitam aseara la nush ce chestie pe la tv. Ma uitam e mult spus, ca zappam in cautarea unui film care sa ma adoarma. La un moment dat, ajung pe un program unde am vazut un copil care isi facea temele. Cu pixul. Si mi-am adus aminte de momentele in care eu eram pustoaica si temele pe care le faceam “pe curat” (asta insemnand transcrierea ciornei pe caietul special pentru temele date de profesori) erau intotdeauna scrise cu stiloul. Invatatoarea mea avea si o explicatie pentru asta: se pare ca pixul incuraja scrisul urat, porcesc, din cauza ca nu era de cine stie ce calitate si lasa, din cand in cand, un punct de pasta care nu se usca si mazgalea caietul.
Tin minte cat de mult insistau ai mei cu stiloul. Daca era ceva care sa conteze mai mult in momentul in care se cumparau rechizitele, atunci alegerea stiloului era cea mai anevoioasa: trebuia sa pot sa il tin bine, sa ma simt comod, sa-mi placa penita si cate si mai cate. Era complicat rau.
La fel era si cu creionul, trebuia sa fie de ala cu mina HB foarte buna, care sa scrie negru, nu sa impunga doar hartia. Cand au aparut creioanele mecanice chinezesti, am fost in rai, iar primul meu Rottring m-a tinut vreo 4 ani, pe toata durata liceului.
Anul trecut, de Craciun, ai mei mi-au facut o super surpriza, daruindu-mi acest set de instrumente pentru scris.
Si, credeti sau nu, dar dintre toate, folosesc cel mai mult stiloul si creionul mecanic. Nu va zic cat am umblat pentru niste mine de creion “de alea bune”. 😀
Imi pare foarte rau ca o sa fim o specie care isi va pierde aceasta abilitate: scrisul de mana. Ca toata tehnologia asta e buna, dar un pic de exercitiu, cu un stilou, nu ne-ar strica…
Tweet
Tin minte ca ai avut un Rottring rosu la un moment dat si l-am subtilizat eu 😀 m-a tinut tot asa, pe toata perioada liceului 😀
Scrisul de mînă e overrated. Desenul e mult mai important; sigur, scrisul de mînă are și el rostul lui. Dar nu caligrafia. Caligrafia e absolut imbecilă – numai ideea că trebuie să scrii dintr-o singură linie cu stiloul mereu jos este ucigătoare. E dureros pentru cel care scrie și e impractic.
Proștii și tocilarii din clasa mea aveau cele mai frumoase caiete. Mai e ceva de zis?
Mai bine am învăța oamenii să scrie semi-de-tipar și cu pixul. Știi, e mai ieftin ȘI mai eficient așa.
Caietele frumoase nu fac un bine nimănui.
Pai ala e :)))
Eu apreciez scrisul de mana. Asa am invatat sa scriu corect si sa am grija la forma.
Rotring. 😛
PS
Dorin cred ca glumeste.
Cum ziceam, scrisul de mînă e ok, caligrafia nu e ok.
Pixurile au un mare avantaj: poți scrie foarte rapid fără să-ți fie teamă că se distruge instrumentul de scris, și nu ajungi să zgîrii hîrtia așa cum zgîrie penița (și mă îngrozește).
Nu, nu glumesc, pentru liniștea spirituală a lui M.
Hm… Ce inseamna “a scrie frumos”, atunci? Cine sunt “prostii si tocilarii”? Tocilarii sunt automat si prosti? Prostii sunt automat si tocilari? Oricum ar fi, sunt prosti si tocilari pentru ca scriu frumos sau scriu frumos pentru ca-s prosti si tocilari?
Inteleg ca tu in clasa I scriai foaaarte rapid 😉
E ciudat, eu sunt anul 4 la facultate si scriu in continuare cu stiloul, am si colegi care scriu cu stiloul. Nepotii mei, unul clasa I si altul clasa a III a, sunt obligati sa scrie cu stilouri sau, in cel mai rau caz, cu pix cu un fel de cerneala.
No atunci Rottring-ul ala e mai batran decat unele piese de mobila pe care le avem acasa :)))))
Eu iubesc stilourile şi felul în care fac să arate literele. Iar la examene, doar cu stiloul scriam. O vedeam ca pe o formă de respect, cumva.
Ma foarte bucur sa aud ca mai sunt oameni care inca scriu cu stiloul
Dap, eu imi scriam toate tezele cu stiloul. Si tin minte ca erau multi care faceau misto de mine pe tema asta :))
Nu scriam foarte rapid, dar era extrem dureros să scriu conform canoanelor. Și învățătoarea mă chinuia să fac caligrafie, ceea ce făcea ca scrisul meu să fie și mai mult o corvoadă. Drept urmare am un scris oribil care nu m-a oprit din a fi masterand în cîmpul în care activez.
Ar fi fost mai de efect dacă ți-aș fi zis și că ‘nu m-a oprit din a fi autor de vreo două-trei cărți’, dar m-am lăsat de scris acum ceva vreme, cu speranța că mai tîrziu poate o să am înțelepciunea să mă reapuc
Te-ai simțit atacat, așa-i?
Oamenii care nu au nimic de scris o vor face foarte frumos și caligrafiat impecabil, pentru că au alții care să gîndească pentru ei. Eu preferam să gîndesc, nu să scriu frumos.
Da, aici intră proștii și tocilarii – proștii adică cei slabi la învățătură – ei se lăudau cu realizări extraordinare la caligrafie.
Mai e încă o chestie. Nu oricine e un bun caligraf, pentru că nu oricine e suficient de echilibrat pentru a se concentra pe genul acela de migăleală.
Foarte trist că sunt obligați să scrie cu stiloul. Foarte foarte foarte trist.
@Dorin
De ce sula lu’ Hector m-as simti atacat? Ai mei imi spuneau ca “scriu cu picioarele” pe vremea cand faceam caligrafie. 😆
Nu mi-a placut c-ai dat un verdict: preocuparea pentru continut este imperios necesar s-o excluda pe cea pentru forma si vitzavercea.
Nu apreciez tonul și exprimarea pe care o abordezi. My last comment here.
Verdictul meu vine din experiența personală. Și de obicei un copil de școală generală nu știe să se concentreze pe un singur lucru, d-apăi pe două. Caligrafie poți învăța la liceu, poate spre sfîrșitul gimnaziului.
Da, cele două se exclud cînd nu poți să faci multitasking. Și nu zic că cei care scriu urît sunt niște genii. Nu – scrisul urît spune altceva despre fiecare. Scrisul frumos însă… zice exact ceea ce am spus.
Hai ca esti culmea – TU nu apreciezi tonul MEU??? 😆
Reia firul discutiei. 😉
Lasa inversunarea si certitudinile. Si vezi c-ai jignit toate comentatoarele acestui articol! Ba nici autoarea nu cred ca e prea incantata de opiniile tale radicale si atitudinea agresiva. Pe mine s-a suparat din infinit mai putin.
Asa am zis si eu, ca a disparut stiloul din viata noastra
Pana a intrat Ana mea la scoala anul asta 
Si e adevarat: cu stiloul scrii mult mai caligrafic. Parca nu te lasa sa “iesi in decor” 😀
Dorin, cu siguranta ca e ultimul tau comentariu aici
Imi jignesti comentatorii si ma jignesti pe mine.
M, fii serios, da’ de ce sa ma supar? :))
Eh… 😛
Nu obligati in sensul rau, ci in sensul ca sunt invatati sa scrie cu stiloul si ca nu li se parmite sa scrie cu pixul
Pentru mine, ca stangace, scrisul cu stiloul era un chin, ajunsesem sa il tin cu penita invers (cu partea bombata, sa zicem, in jos).
eu acum am aflat ca o felicitare scrisa de mina a ajuns la destinatar. Faaainn!
in clasele 1-4,stricam cate un stilou la saptamana,in clasele 5-8,am scris cu pix,pana in clasa a8-a,cand am primit un stilou cadou de la o verisoara,nu m-am mai despartit de el de atunci,am terminat liceul,si sunt la facultate,si tot cu stiloul scriu,acum imi pare rau ca am sticat atatea stilourii in clasele primare,iar acum fac colectie de stilouri,mi-au placut stilourile alea chinezesti,scriuau subtire,fin si erau usoare la manuire
va sfatuiesc sa va cumparati un stilou modern, undeva pana in 150 lei (de exemplu Pilot Mr, Lamy Safary, Parker Vector) si sa ii mai dati o sansa. Nu se compara cu stilourile chinezesti de pe vremea noastra
http://www.giftsboutique.ro/scrisul-de-mana-important-sau-nu/
Si eu folosesc stilourile pentru scris si chiar am o colectie maricica, de stilouri Chinezesti din ani 80 – 90 .