Felii – de femeie

Am auzit prima oara de acest spectacol anul trecut, tot la FITS. Atunci mi se parea usor neverosimil sa vad o singura actrita in 7 (sapte) roluri, intr-un spectacol de o ora si 20 de minute: Felii, de Lia Bugnar, cu Ofelia Popii. Apoi am auzit impresii de la cei care au fost si mi-am zis ca trebuie sa vad si eu minunea. Am aflat prea tarziu ca a fost la Timisoara in cadrul Fest FDR, dar mi-am luat revansa, fiind primul spectacol pe care l-am vazut in cadrul Festivalului International de Teatru de anul asta. Intre timp, Ofelia Popii a luat premiul UNITER pentru cea mai buna actrita in rol principal.

Margareta a inceput spectacolul. E o femeie simpla, “fata in casa”, amorezata pana la idolatrizare de cel pe care l-a primit in patul ei, stapanul infrigurat de raceala care se asternuse intre el si sotie. El moare si ea se trezeste in ingrata postura de a-i anunta sotia, rememorand momentele in care ea a aflat de legatura adulterina. “Buna femeie, doamna Edith, m-a iubit si m-a tratat ca pe familia ei. Dar daca tie iti era frig, ce puteam sa fac? Te-am luat in patul meu.”

Ofelia Popii trece, pe rand, prin doamna Edith, Bella (manichiurista domnului senator mort), Clea (fata senatorului), mama senatorului, doctorita Cleei si prietena nigeriana a Cleei. Aceasta trecere presupune nu doar transformare artistica, ci si transformare fizica: in timp ce Margareta are tot timpul o basma pe cap, doamna Edith e eleganta si pe tocuri, in timp ce Clea e o drogata machiata strident.

Dramele fiecarui personaj sunt patrunzatoare, iar forta pe care Ofelia o transmite e emotionanta pana la lacrimi. Eu, de pilda, m-am trezit plangand in timp ce toata sala radea la dialogul dintre Clea si dealerul ei de droguri, pentru ca limbajul folosit de ea e unul oarecum licentios, fara a fi vulgar, iar asta smulge cateodata rasete involuntare. La fel, trasnformarea ei in batrana mama a senatorului mort este aproape magica, reusind practic intr-o secunda sa isi insuseasca gesturile si trasaturile unui om batran, incovoiat de viata, dar care a stiut sa foloseasca frumos anii de experienta.

Margareta

Clea

Nigeriana prietena a Cleei

Mama senatorului

Stand de vorba cu Rodica Mandache despre rolurile halucinante ale Ofeliei, mi-a explicat de ce a existat un monolog aproape schizofrenic la sfarsitul piesei, monolog care a constat din replicile memorabile ale fiecarui personaj: “Actorul are nevoie sa faca pace cu personajele lui si sa dea afara tot ceea ce a acumulat din cearta pe care a dus-o in timpul repetitiilor, incercand sa intre in personaj.” Recunosc, n-am fost pe deplin lamurita de aceasta explicatie, pentru ca mi se parea aproape imposibil ca un actor sa adauge din proprie initiativa, un final unei piese de o asemenea forta, insa Lia Bugnar (scenarista si regizoarea piesei) a oferit raspunsul in aceasta dimineata, la conferinta de presa de la centrul Habitus: Ofelia a fost cea care a cerut aceasta scena de final. Poate si pentru a arata tuturor ca transformarea se poate face intr-o miime de secunda, atunci cand esti o mare actrita.

Iar replica mea preferata ii apartine personajului Edith, sotia inselata: “Pentru fiecare secunda de placere pe care ai trait-o, sper ca o sa arzi tare in iadul ala in care te-ai dus.”

Iar daca auziti vreodata ca piesa asta se joaca intr-un loc la care aveti acces, mergeti. E musai de vazut.

*Fotografiile sunt realizate de Mihaela Marin, fotograful oficial. Mihaela Marin | FITS2011

Tweet