Televizorul si codul rosu

Luni dimineata am plecat din Piatra Neamt dupa o furtuna care parea ca a rupt toate zagazurile cerului. Am avut parte de ceata si nori tot drumul, iar spre seara, dupa ce am plecat de la Sucevita, norii s-au rupt, in drumul nostru spre Iasi, fapt care ne-a impiedicat sa ajungem la Voronet.

Amu, nu zic nu, era destul de nasol pe sosea. Nu vedeai la 5 metri in fata, stergatoarele de parbriz nu erau de ajuns pentru perdeaua de apa prin care treceam. Ba chiar, la un moment dat, am dat de o bucata de sosea rupta (din cauza alunecarilor de teren), care putea pune probleme masinilor cu garda la sol mai joasa. Deci era oarecum nasol.

Insa, ajungand in camera de hotel si uitandu-ma la stiri, am vazut prezentate niste stiri care analizau exact portiunea de drum prin care noi trecuseram. Mai frate, daca vedeam stirile alea inainte sa trecem pe acolo, cred ca nici unul n-ar mai fi mers vreodata prin zona aia. Atata tragedie era in vocea prezentatoarei incat simteam ca trecem prin al doilea potop major al lumii. “La Ilieseni drumul e rupt in doua, nu se poate trece!”, “Satul Clit e inundat si se scalda sub ape de nush cati metri!”. Da, era destul de rau acolo, dar nu atat de rau.

Bineinteles, m-a sunat mama, ingrozita ca eu sunt in tinutul inundat, innebunita de ingrijorare. Prietenii imi trimiteau mesaje si imi scriau mailuri sa vada daca sunt in regula, a fost o nebunie. Da, tragedia e mare in satele in care casele sunt exact langa rau, iar pericolul de alunecare este iminent, insa nu toata zona e inghitita de ape.

Nu vreau sa par insensibila, imi pare rau ca oamenii de acolo trec prin nebunia asta, insa altceva vreau sa spun: e mult prea mult exagerat ceea ce se arata la televizor. Si daca asta inseamna stiri si informare, prefer sa raman la Twitter.


7 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *