Nu, nu-i vorba de mine. Viata mea e ok, nici foarte buna, nici foarte proasta. Macar sunt fericita. Sau ma indrept in directia aia. Dar, sa revenim.
Am o prietena. De fapt, e mai mult o cunostinta, dar avand in vedere ca amandoua suntem bune prietene cu o alta, ne mai intalnim, accidental. E o femeie trecuta putin de 30 de ani, frumoasa, inteligenta, cu ceva afacere care ii merge nici bine, nici rau, dar e ceva din care se intretine si nu duce chiar o viata rea. A avut o relatie cu un tip relativ misto, relatie care s-a terminat acum vreo luna si ceva, dupa ce el a pocnit-o. No, de aici incepe drama.
Ea e psiholog, se presupune ca ar trebui sa stie ca barbatul care a lovit o data o femeie, nu se va limita doar la acea singura data. Cu toate astea, incepe sa-i gaseasca justificari pentru faptul ca si-a iesit din fire si a lovit-o: “la chestiile pe care i le-am spus, ar fi trebuit sa fie Iisus Christos sa nu se enerveze”. Da, ok, toata lumea se enerveaza, dar nu toti au in ei gena aia care ii indeamna la violenta.
Problemele din mintea ei, singura fiind, se accentueaza. Isi doreste foarte mult un copil si o familie si a ajuns la acel moment din viata in care simte cum ticaie ceasul biologic si face calcule: daca acum am 31 de ani, mai dureaza cel putin un an pana imi gasesc pe cineva care sa-mi placa, inca niste ani pana cand imi dau seama daca ne potrivim, dar poate nu-mi gasesc pe cineva din prima, si tot incerc pana ajung la 35 de ani, poate mai mult si o sa fac un copil la 40…etc s.a.m.d.Si din toate motivele astea, ea a dedus ca mai bine ar fi sa se impace cu fostul, ca macar pe el il cunoaste, doar ca si-ar dori ca el sa lupte mai mult ca ea sa vina inapoi.
Trist. Pentru ca nu vrea sa isi ia viata in maini si sa se bucure de tot ceea ce e frumos la varsta asta, cand maturitatea emotionala e la apogeu, cand tineretea nu mai inseamna infantilism si cand se presupune ca stii ce vrei de la viata. Ca doar nu mai suntem la 1900, cand 30 de ani insemnau aproape mort si aveai deja cam 3-4 copii pe care sa-i speli si sa-i hranesti toata ziua.
Asta nu inteleg eu: de ce unele femei inca traiesc cu gandul ca 35 de ani e o varsta nepotrivita pentru a fi mama; de ce unele femei considera ca, daca se despart de cineva in jurul varstei de 30 de ani, viata lor s-a sfarsit. Apai sa ma credeti pe cuvant ca nu-i asa. Io nu cred ca m-am simtit vreodata mai bine in pielea mea decat acum si viata e din ce in ce mai frumoasa. N-am un copil, inca, n-am un om langa care sa-mi petrec restul vietii, inca, dar toate acestea vor veni exact la momentul potrivit, atunci cand voi fi pregatita pentru toate astea.
Mi-as dori ca prietena asta a mea sa lase totul balta si sa vina in Timisoara, sa o ia de la capat. E cel mai bun loc in care s-o iei de la capat. Eu stiu cel mai bine 
Wednesday, 3. February 2010
“la chestiile pe care i le-am spus, ar fi trebuit sa fie Iisus Christos sa nu se enerveze”
LOOOOOLZ! Asta e buna de luat de nevasta sau pres in casa. Sa ma recasatoresc, sau nu…hmm!
Wednesday, 3. February 2010
Hmmm… deci peste vreo 2 ani ar trebui sa cad in depresie?
Wednesday, 3. February 2010
deci eu zic ca oriunde e loc bun sa o iei de capat. parerea mea…
Wednesday, 3. February 2010
timisoara…tocmai mi-am amintit de o perioada agitata din viata mea! femeile sunt asa de slabe din pacate
Wednesday, 3. February 2010
mda.nasol
Wednesday, 3. February 2010
Hm, ai pomenit de profesiunea duduii in cauza, cea de psiholog, cu o oarecare dezamagire. Una minuscula poate, dar se “simte” in lectura. Ma gandeam eu asa: sa fii un bun profesionist in meseria ce-o practici nu implica musai si-o viata personala fara de cusur. Si cred c-am tot intalnit cazuri de oameni cu un acasa defectuos si o traiectorie profesionala bine definita. Dar asta nu o scapa pe duduita sus-amintita de la o mustruiala zdravana ori apelative nu tocmai placute.
Wednesday, 3. February 2010
eu stiu o tipa pt care viata abia incepe la 36. :)))
Wednesday, 3. February 2010
“de ce unele femei inca traiesc cu gandul ca 35 de ani e o varsta nepotrivita pentru a fi mama?”
Pentru ca doctorul iti spune, cand te duci la un control de rutina, la 30 de ani: “Si, cand aveti de gand sa faceti un copil?” “Sper ca in 5 ani…”, spui cu jumatate de gura. Si el zice: “Da, 5 e bine”.
O fi si asta un motiv pentru care ceasul ala biologic pare sa ticaie mai tare…
Thursday, 4. February 2010
Tic, Tac, Tic, Tac.
Sa inteleg ca femeile peste 30 ar trebui sa fie noul meu target…?! :))
Thursday, 4. February 2010
Da, il faci la 35 de ani, la 41 il duci la scoala in clasa 1, iar la 50 de ani la clasa a 9-a. Iar atunci colegii il vor intreba:”Mama ta lucreaza, de te-a adus bunica?” Deh, unii imbatranesc, altii se maturizeaza… lalaluuu, lalalaaa
Saturday, 6. February 2010
Biologic vorbind, cu cat treci peste 30 de ani cresc riscurile in timpul sarcinii.
Acuma, de ce unii oameni cred ca sunt terminati daca au 30 de ani si nu au un copil…. asta ii alta poveste.
Saturday, 6. February 2010
ar fi cateva raspunsuri.cand tu ai 60 ani, copilul tau termina facultatea. toti ceilalti absolventi vor veni cu parintii, doar al tau va veni cu bunica.
2. medical vorbind, peste 30 ani sunt probleme, ca sa nu mai vorbim la 40( alimentatia, stresul etc pana la acel moment- copilul trebuie sa sa se dezvolte intr-un mediu cat mai sanatos. dupa 30 ani femeia nu mai e suficient de sanatoasa sa aiba un copil- check goagal si discovery channel- plus ca sunt multe boli transmisibile genetic-implicit riscul sa ai un copil bolnav creste dupa 30 ani( aci includ si barbatii)
3. nu ai spus nimic de istoria lor, cati ani au stat impreuna, cati altii au fost inainte in postura de” forever husband and father to my children”. exemplu, de la 21 la 30 ai avut acelasi partener, daca nu ai cunoscut altceva, e cam greu sa renunti la partener chiar si dupa momentul in care te loveste- gen “1 data m-a lovit in 9 ani si atunci l-am enervat eu”.
ultimul punct- te-ai gandit la tarele societatii noastre? termina scoala, o facultate, fii director neaparat undeva la stat si gaseste-ti un baiat cu bani, obligatoriu cu apartament( nu cumva sa stea cu parintii si sa fie dispus sa i-a viata in piept impreuna cu tine,nu- tu trebuie sa gasesti unul descurcaret care deja e pe picioarele lui) si la 25 deja incep neamurile si vecinii sa bata apropourile cu nunta, botezul etc.
ps. la urma urmei, este alegerea acelei persoane, daca ea asa simte( la chestiile pe care i le-am spus, ar fi trebuit sa fie Iisus Christos sa nu se enerveze”). si aci mai e ceva- o relatie nu se desface din 2 vorbe si un pumn, eventual in filme. aceleasi filme cu povestiri reale, cum ca cei 2 in fata atacului/ distrugerii pamantului, isi dau seama ca trebuie sa ierte tot si de fapt ei 2 sunt ” forever” , chit ca fiecare are 3 copii din 2 casnicii diferite si 4 divorturi.
Thursday, 11. February 2010
toti au in ei gena aia care ii indeamna la violenta, totul tine de rabdarea pe care o are fiecare. Oricine te plesneste pana la urma daca il sacai si il sacai si il sacai, totul este sa-i gasesti punctul vulnerabil ca sa poti sa il sacai, lucru la care femeile de obicei sunt bune.
Fiind psiholog ar fi trebuit sa fie ea cea cu capul pe umeri si sa anticipeze efectele vorbelor sale asupra lui dar se pare ca nici ea nu isi poate tine in frau nervii nefiind atenta la ce scoate pe gura. Sunt sigur ca acele lucruri pe care i le-a reprosat ori spus i le putea transmite intr-un mod mult mai elegant. Bine, mai depinde si de om, daca prin “tip misto” se intelege un taran nesimtit atunci cum si-i alege asa sa si-i tina.