Uite slujba, nu mai e

Aseara, tarzior (dupa 10 seara), Piata Marasti, statia de fir (adica troleibuz, pentru cine nu stie banateneste ­čśÇ ). Io-mi cumpar tigari, o domnisoara urla la telefon, la un metru de mine:

“Pe bune? Mi-ai zis vreodata ca sunt angajata de proba? Ok, sa zicem ca e asa cum zici tu, dar un contract? Eu de ce n-am semnat niciun contract?”

(pauza)

“Ma Liviu, nu ma mai invata tu pe mine ce e viata, stiu eu foarte bine, ca au avut ai mei grija sa ma invete.”

(pauza)

“Nu te-am mintit deloc, am terminat facultatea si nu mi-am dat licenta, atata tot. Cum poti sa imi explici tu mie acum de demnitate cand tu ma dai afara si mai inventezi si motive pentru asta. Nu ti-e rusine?”

Am plecat, ca nu puteam sa intind mana in reluare, dupa rest, o seara intreaga.

Ce invatam noi de aici: sa avem grija la ce contracte semnam. Si, mai ales, sa le semnam, ca altfel ajungem sa stam cu telefonul la ureche, o seara intreaga si sa ne certam. Fara rezultat favorabil.

Si putina muzica, sa ma insoteasca la drum (ca mintenash plec spre Cluuuuuj)

PS: tare as fi vrut sa aud ce zice Liviu ala.


5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *