Ziua minunilor moderne. Si un Beetle

Dintre toate povestile cu printi, printese, regi, regine, regate si intamplari supranaturale, marturisesc ca aia cu broscoiul care se transforma in print dupa ce e sarutat e una dintre favorite. Culmea e ca abia la maturitate mi-am dat seama de ce imi place atat de tare: adevarata fire a oamenilor se cunoaste doar in intimitate, atunci cand exista o mare apropiere, iar sarutul e unul dintre cele mai intime momente din viata unor oameni.

Duminica, ziua pacalalelilor s-a transformat in “Ziua minunilor”, o turnura iscusit orchestrata de echipa de la Premium PR si Porsche Inter Auto. Pe scurt, un alai de bloggerite vesele au fost intampinate cu surprize si cateva ore de voie buna in showroom-ul celor de la Porsche, care s-a transformat intr-un loc cald si primitor, in ciuda destinatiei lui aproape exclusiv barbatesti (ca n-am vazut prea multe femei sa mearga singure la cumparat masini). Scopul? Sa-l intalnim pe printul broscoi din poveste, adica noul Beetle, sa ne jucam cu el, sa-l admiram si sa ducem povestea lui mai departe, povestea unei masini cu personalitate si atitudine, in ciuda dimensiunilor reduse. Asa, ca in poveste: pana nu te urci la volan si pornesti prin lume, nu stii ce poate.

Cele 4 ore si ceva de minuni au fost atat de pline si totusi atat de linistite. Am vazut frumusetile facute de Arte Wagner (si pe cele doua surori Wagner le-am zarit de la departare, dar mi-a fost rusine sa ma duc intins la ele, sa ma prezint si sa le spun ca le admir munca si ca am o cana facuta de ele, acasa, care imi e atat de draga ca nici n-o prea folosesc, de teama sa n-o sparg). M-am indragostit, la propriu, de fandacsiile facute de o doamna atat de eleganta si stilata incat am avut senzatia ca e chiar aparuta dintr-o poveste cu regine. M-am surprins suspinand dupa o pereche de pantofi realizati de Dan Coman: si acum sunt convinsa ca aceia sunt condurii Cenusaresei. Dar cireasa de pe tort, surpriza din amalgamul minunat pregatit de organizatori a fost prezenta celor de la Obligo, o trupa de improvizatie atat de buna incat nu stiam ce sa fac prima data: sa raman cu gura cascata sau sa rad cu gura pana la urechi. Da, atat au fost de buni.

Insa cel mai frumos lucru din toate a ramas acel print, care chiar a fost in centrul atentiei, oricate activitati am fi avut si cred ca marele meu regret ramane faptul ca n-am putut sa il conduc duminica, macar pentru 10 minute, sa vad si eu cum ma simt in buburuza de 105 cai frumosi. A se vedea privirea plina de dorinta:

Ramane povestea. Si amintirea unei zile in care am fost o printesa moderna in vizita la un print german, in regatul caruia toata lumea s-a straduit sa ma faca sa ma simt acasa, linistita, cu zambetul pe buze tot timpul. Si uite asa mi s-a facut dor de povesti, de copilarie, de Disney, iar serile urmatoare mi le voi petrece revazand desenele animate ale copilului din mine.

Fotografii realizate de Foto Union, adica Radu Badoiu si Cristi Sutu (multumesc frumos pentru ele, sunt minunate!)

8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *