Zona crepusculara a unui taxi

18 May 2011 | Postat in : Calea (mea) Lactee

Aseara, dornica de o Terapie din Little Pub, am pus mana pe telefon si mi-am chemat un taxi. “5 minute”, imi zice la dispecerat. Cobor, merg la coltul strazii si astept masina. Si mai dau un tweet si mai citesc un articol, iar cele 5 minute se fac vreo 10-12. Sun din nou la dispecerat, fata intreaba soferul pe unde e, ala zice ca ajunge in doua minute ca nush ce, multumesc frumos si astept iar.

Si stau si stau, iar intr-un final – apare. Ma urc in masina si zic: “Cuvin 4, va rog”. “Cu ce?” imi zice, inocent. “Cuvin, zic, e o strada perpendiculara pe Pestalozzi” (aia e o strada mare, foarte cunoscuta in Timisoara). Descumpanit, da din umeri. “Complex”, zic, si il vad luminandu-se la fata. Intoarce masina si pleaca spre complex. “Luati-o pe langa BRD, prin sensul giratoriu, sa ajungem pe Pestalozzi”, continui eu indicatiile. “Pe aici?” si imi arata larg drumul, cu mana stanga. “Nu, zic, la dreapta, mergem pe Pestalozzi.” ” Adica pe Daliei?” Deja imi venea sa ii trag un glonte in cap. “Nu, domnule, pe Pestalozzi, strada aia mare mare cu hotel NH, cu TVR, cu liceul, cu fabrica de bere.” “Adica la Ocico?” (Ocico asta e un termen folosit de banateni pentru targ de masini, in general, si se afla fix in partea opusa a locului in care noi ne aflam.)

Mi se parea ca nu mai am cum sa ii explic ca vreau sa mergem pe Pestalozzi, iar cand am vazut ca ajungem pe strada respectiva, i-am zis: “No, mergi inainte si iti zic eu cand sa opresti.” “Bine”, imi zice si peste 100 de metri face dreapta, pe o strada. “Ce faaaaaaci? Ti-am zis sa mergi inainte, la ce sfantu’ ai facut dreapta???” “Pai nu-i bine?” Imi venea sa rad isteric si sa-l dau cu capul de volan. “Bine, hai, fa stanga aici si inca o data stanga si lasa-ma sa cobor.” “Pai unde mergem, pe Pestalozzi?” “Nu mai conteaza”, ii zic “opreste aici, ca o sa cobor.” “Bine”, zice, si calca acceleratia. “Omule, pentru numele lui Dumnezeu, am zis sa opresti aici!”

Pana la urma o priceput, a oprit, am aruncat 10 lei pe scaun si am iesit cat mai repede. Ma indreptam spre Pub cand il aud din spate: “Dar de ce te-ai suparat, daca n-am inteles…”, asta in timp ce dadea cu spatele sa ajunga spre mine. Atat am mai putut sa-i zic: “Pleaca!”

Inca sunt convinsa ca omul are ceva damage pe creieras.

Tweet