Cum m-am reapucat de (niște) sport

Nu știu cum e la voi, dar eu cu disciplina nu stau prea bine. Am avut o perioadă acum vreo patru ani în care am combinat cu succes sportul și mâncatul sănătos, am continuat cu mâncat sănătos până acu` vreun an și un pic, dar mai apoi m-am lenevit cu totul. Că parcă azi mi-e poftă de-un piure, peste două zile n-o fi foc dacă mănânc și eu un burger, da` ce bine merge tocănița asta cun un pic de pită întinsă prin ea. Și tot așa până când am reușit să mă îngraș 10 kile față de momentul iunie 2014 (bine, atunci am fost cea mai slabă din viața mea, aveam 48 de kile la 1,73 înălțime, eram stafie, că nici viața mea nu era cea mai fericită la momentul ăla).

Drept urmare, în decembrie 2017 ajunsesem la 58 de kile. Nu-i rău pentru înălțimea mea, în niciun caz nu eram grasă, dar eu mă simt cel mai bine la 53 de kilograme pe capul meu furajat. Așa că trebuia să dau jos niște kile, ca să mă simt din nou bine cu mine. M-am apucat de niște sport (exerciții pe care le-am executat cu talent o lună întreagă), dar iarna asta așa m-a secat de puteri că nici asta n-am mai avut chef să fac. Rezultate au fost, am dat jos vreo două kilograme, dar cu mâncatul mai greu. Disciplina n-a vrut să apară nicicum.

De câteva săptămâni m-am reapucat de mâncat sănătos, chestie care înseamnă cam așa:

– fără cartofi (deloc, nada, nici nu mă mai uit la ei când ajung la supermarket)
– fără pâine (încă mă uit cu jind când trec pe lângă Prospero și-mi amintesc că au o pâine cu semințe frământată de zei, da` aia e)
– fără orez și paste (sufăr doar pentru că nu mai pot să-mi gătesc orez cu fructe de mare sau paste cu fructe de mare)
– brusturi, mulți brusturi (adică salate în toate formele ei, ori de la pungă, ori făcute din legume proaspete)
– proteine, multe proteine din carne (ori bacon numai bun de pus în salată, ori pește, ori carde de vită, pui sau porc)
– și brânză, dar mai rar, și mai mult în combinație cu fructe
– la proteine mai punem și ouă, sunt foarte bune dimineata cu niște germeni de rucola presărați pe ele
– doar cafea și multă apă; ocazional, câte un pahar de vin roșu

Dacă știi să le combini pe astea, mănânci în fiecare zi fără să ai senzația de foame. Pe lângă cele de mai sus, dacă trec cumva de ora 19 și n-am mâncat, nici nu mai mănânc în ziua aia. În două săptămâni am slăbit două kilograme; din păcate, nu pe alea pe care le slăbisem odată cu sportul de astă iarnă, ci altele noi, adăugate între timp. Aia e, om nedisciplinat.

Ei bine, văzând că regimul ăsta alimentar începe să dea rezultate atât de rapid (atenție, nu e o dietă, încerc să mă țin deoparte de ceea ce știu că-mi face rău corpului, fără să-mi refuz mici plăceri gastronomice), mi-a revenit și apetitul pentru mișcare. Niște mers pe jos, niște abdomene seara (vreo 200, știu că sună greu, dar sunt de dificultăți diferite și nu-mi iau niciodată mai mult de 10 minute), și cam ăsta-i sportul. Nu-l fac ca să slăbesc, îl fac pentru că am oroare de celulită, mi-e teamă de ea mai mult decât mi-e teamă de…orice altceva m-aș teme. Dar e amuzant pentru mine cum m-am decis să mai fac ceva mișcare doar DUPĂ ce m-am apucat să mănânc mai controlat.

Deci doamnelor, domnilor, nu vă mai temeți de salate. Că-s bune, sănătoase și ne ajută să ne simțim bine în pielea noastră. Mi-era dor să am energie toată ziua (e de la primăvară, știu, dar e și de la vitaminele și fibrele pe care le mănânc în fiecare zi) și să-mi fie ușor să mă trezesc dimineața.

Ceea ce vă doresc și vouă!

Fotografia e de pe Pinterest, am căutat rețete sănătoase, că tre să-mi iau și eu inspirație de undeva.

Tweet