Music Travel Festival – un festival de care Timișoara are nevoie

A trecut ceva vreme de când n-am mai fost la un festival în Timișoara doar să mă bucur de atmosferă și atât, iar week-end-ul ce tocmai a trecut mi-a oferit ocazia perfectă: Music Travel Festival, ajuns la a treia ediție, mutat de la Herneacova, unde anul trecut a fost un dezastru din toate punctele de vedere (ploi, nămoale, sonorizare praf), pe pajiștea de lângă Arena Aqua Sport, aproape de pădure.

Pentru mine, MTF a fost vineri și sâmbătă; duminică am spus pas, am încercat puțin treaba asta cu odihna, având în vedere că urmează o lună întreagă în care muncesc prin festivaluri din țară. Dar s-o luăm băbește, pas cu pas, prin fiecare bucată de eveniment frumos gândit.

Amplasarea și atmosfera.

Pajiștea de lângă Arena Aqua Sport e un loc perfect pentru festivaluri de felul ăsta. Mai fusesem acolo în urmă cu o lună și ceva, la un alt festival (mai mult de nevoie, stau destul de aproape și oricum nu puteam să dorm de la bași), dar acolo locul n-a fost nici pe departe atât de bine pus în valoare ca acum. Zona de food&drink bine delimitată de zonele de concert, câteva locuri pentru recreație în timpul zilei, niște ateliere, niște jocuri, a fost foarte fain. Apoi, scenele mi s-au părut la fel de bine amplasate, nici departe să alergi ca bezmeticul de la un concert la altul, dar nici aproape cât să se încalece niște eventuale probe de sunet făcute pe timpul unor concerte.

Pentru că toate zonele au fost gândite bine, atmosefra a fost foarte faină, era loc destul și pentru mâncat, băut, șezut în loisir pe iarbă, admirat copaci cu luminițe și alte alea. I-adevărat că pentru o atmosferă faină îți trebe și oameni la fel de faini, iar ăștia puțini de-au fost la Music Travel Festival au fost pe sistemul „puțini, da` buni”. N-ar fi fost rău să fie mai mulți, că-i păcat de munca producătorilor, dar poate se gândesc și ei data viitoare cum să spargă puțin granițele Timișului în comunicare. Și că veni vorba de comunicare, a fost fain pe pagina lor de Facebook, exact acea relaxare de care are nevoie un festival lângă pădure, cu iarbă verde.

Mâncare și băutură.

Plata în incinta festivalului s-a făcut cu token-uri. Valoarea unui token a fost de 7 lei, iar prețurile au fost între 1 token (o apă plată sau 100 ml de vin) și 2,5 token-uri (un cocktail de aprox 200 de ml pe bază de Tatra Tea); berea a fost 1,5 token-uri (adică 10 lei și 50 de bani). Mâncarea era și ea de la jumătate de token (un mic/mititel) la 4 token-uri (un hamburger). Una peste alta, prețurile mi s-au părut destul de mari, dar poate nu mai sunt eu la curent cu prețurile de la festivalurile de muzică. Să dai 24 de lei pe un hamburger micuț nu-i chiar de ici de colo, însă participanții nu păreau deranjați de asta.

Concerte, sonorizare, trupe și alte asemenea.

Line-up-ul a fost destul de bun, eu oricum nu intru în targetul organizatorilor și am ajuns la festival din întâmplare. Mi-au plăcut Vama, Zdubii și Vița de vie, la Asian Dub Foundation recunosc că m-am plictisit puțin. Aș fi vrut să văd CTC, vineri seara, dar programul s-a decalat în asemenea hal încât au urcat pe scenă pe la 2:30 (noaptea), moment la care eu eram deja de-o vreme în lumea viselor.

Apropo de decalajul primei seri, din cauza furtunii, poate se gândesc și organizatorii să-și ia măsuri de precauție, se știe că nu te pui cu furtunile violente din zona asta a țării. E destul de ciudat ca, după ce în anul precedent ai pățit aceeași poveste cu ploaia, să nu faci în așa fel încât să securizezi instrumente, mixere și alte chestii tehnice de care ai nevoie să ții funcțional un festival de muzică. La scena Vodafone, de exemplu, niciun instrument nu era acoperit pe scenă în timpul furtunii, tare m-aș mira să nu se fi întâmplat niște baiuri și cu instrumentele artiștilor, nu doar cu tehnicul organizatorilor.

Apoi, sunetul. În mare parte a fost ok, în alte momente nu prea, ceea ce mă face să mă întreb de ce Vama a sunat fără pată, iar la Vița de Vie și la Zdob și Zdub au fost niște hîcuri aproape enervante. E adevărat, Vama a fost acustic; nu mă știu la detalii tehnice, însă cred că un concert acustic e mai greu de sonorizat decât unul foarte electric. En fin, pare că e o problemă recurentă, sper să se gândească la soluții tehnice mai bune pe viitor.

Una peste alta, mie mi-a plăcut festivalul ăsta și tare mi-aș dori să vină mai multă lume la edițiile din anii următori. Nu cred că prețul a fost de vină, 169 de lei pentru trei zile de muzică bună și atmosferă faină nu e chiar atât de mult. Poate că ar prinde bine și o zonă de camping, Timișoara n-are prea multe locuri de cazare și publicul care apreciază astfel de festivaluri preferă cortul. În rest, vorba ceea, țineți sus treaba bună, că avem nevoie de festivaluri faine în Timișoara ca de aer.

Foto: FB Music Travel Festival

Tweet