Cât timp va mai trăi Timișoara din gloria trecutului?

peacock-animal-bird-pride-spring-green Peste doi ani și jumătate, Timișoara va deveni Capitală Culturală Europeană. 2021 pare departe, însă în termeni de rezolvare a infrastructurii, acest an e cam poimâine. În lipsă de evenimente culturale majore (excepție făcând JazzTM – singurul festival din urbe care adună niște zeci de mii de oameni), cu o altă lipsă acută de festivaluri medii (excepție fac Rvolution Festival și PLAI Festival – la care s-au pus în vânzare bilete early bird, la 68 de lei, pe Eventim) sau evenimente culturale mici și cu sens, direcția culturală a Timișoarei în anul în care va fi focusul cultural Europei pare că nu-și găsește o identitate.

Până să ajungem la direcții culturale, ne lipsește logistica. N-avem spații pentru spectacole, indoor sau outdoor, n-avem o comisie care să avizeze toate nevoile logistice ale unui festival major (în acest moment orice organizator de eveniment outdoor trebuie să alerge de la o instituție la alta să-și ia avizele necesare), n-avem cinematografe. Dar să le luăm pe rând.

Spații pentru festivaluri medii și mari sau pentru concerte cu trupe care strâng zeci de mii de spectatori.

Primarul orașului visează la Metallica în condițiile în care stadionul Dan Păltinișanu stă să se dărâme, la propriu, cu tot cu spectatorii din el. Pe de altă parte, dacă vrei să faci un eveniment în spațiu închis care să suporte mai mult de 1000 de persoane, singura opțiune e sala Olimpia (adică sala de sport a orașului; sper că toți timișorenii își dau seama de ce nu o pot numi „polivalentă”); și aia duce până pe la 5000 de locuri, dacă pui scaune și pe teren. Eh, să nu te pună sfântu` păcat să vrei să și sonorizezi sala respectivă.

Dacă ai evenimente între 200 și 300 de persoane, poți merge la Reflektor Venue (deschis relativ de curând, probabil cea mai decentă sală de concerte din oraș), sau, dacă ai vreo 900 de bilete, poți merge la Filarmonică (în momentul de față fiind singurul spațiu de mărime medie în care ai un suport imens atât pe partea logistică, cât și ca raport calitate/preț). Sau la Operă/Sala Teatrului Național, dar acolo-s doar 600 de locuri și acustică pentru teatru, ceea ce e normal; și nici nu acceptă unele evenimente, ceea ce iarăși perfect normal.

Sală polivalentă?

E în construcție de când am auzit eu prima oară de ea, de acum câțiva ani. Unde e în construcție, nu mai știu, că am pierdut șirul locurilor și mi-e lene să caut, oricum nu mai cred că se va face vreodată.

Spații outdoor?

Ar fi Muzeul Satului Bănățean, care după ce a fost descoperit de PLAI (care PLAI s-a luptat vreo 10 ani până la limita de jos a noroiului să facă spațiul funcțional an de an pentru festival, până s-au prins și autoritățile că ar fi bine să dea o mână de ajutor la treaba asta), a devenit atractiv și pentru alte evenimente. Dar locul e mic, nu suportă mai mult de 7000 de oameni pe zi, în același timp (și nu credeți pe nimeni care vă zice că intră mai mulți; nu intră). Ar mai fi și spațiul de la Arena Aquasport, descoperit anul trecut de cei de la Music Travel Festival, dar tot pentru festival mediu e. Hai, că dacă o fi de un concert Metallica, poate ar intra acolo, dar echipa logistică tre` să fie beton pentru a amenaja locul ăla.

UPDATE: Flavius Boncea, fost consilier local, m-a atenționat pe Facebook că la Arena Aquasport au mai fost organizate două concerte mari: Jose Carreras și Julio Iglesias. Mea culpa, n-am știut de ele.

Așa că degeaba se tot revoltă unii că JazzTM e în centrul orașului. Păi unde să duci festivalul?

Alte probleme?

Am încercat azi să ajut un organizator mare de evenimente să găsească o firmă de curățenie pentru evenimentul lor de 4 zile din Timișoara. Când am auzit care e problema, am dat ochii peste cap și mi-am zis „li-i lene și ăsora să caute, n-are cum să nu fie o firmă care să aiba 12-15 oameni, timp de 4 zile, să strângă saci de gunoi”. Ia ghiciți? Nu e. Nici măcar una. Cel mai probabil o să facă câte un contract cu trei-patru firme, e singura soluție.

Nici cinematografe nu sunt, dacă tot am ajuns la „alte probleme”. Cinema City e în două mall-uri, da` dacă vrei să vezi și tu un alt gen de filme e pa. Și cinema Timiș s-a închis de curând. Toate proiecțiile de filme se fac cu sudoare și implicare maximă ba pe la Filarmonică (când e vreo premieră de film sau Les Films de Cannes), ba pe la AMBASADA, ba pe la Casa Artelor. Kudos Marele Ecran și Pelicula Culturală că nu vă dați bătuți în fața tot mai multelor obstacole.

În loc de concluzie?

Nu știu, că-s maxim de nervoasă în momentul ăsta. O tot dăm cu „noi am fost primii care am avut trupe serioase de muzică rock”, „la noi s-a început Revoluția”, „noi suntem foarte tari și vrem evenimente la fel de tari”, dar infrastructura lipsește cu desăvârșire. N-avem săli, n-avem spații, orice se obține pe parte logistică se obține cu telefoane nenumărate, sudoare și sânge, iar despre agenda culturală aprobată nici nu vreau să mă pornesc, că iar mi se ridică tensiunea.

Hai, Timișoara, ce mama naibii?

Photo on Visualhunt


10 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *